BUSUIOC INDIAN - OCIMUM SANCTUM
Nume engleza :
Holy Basil, Tulsi
Alte nume :
Partea folosita :
Frunzele.
Familia de plante :
Lamiaceae (familai mentei).
Sursa foto : www.telegraph.co.uk
Frunzele au o forma rotunjita si ating 5 cm lungime. Planta se propaga prin seminte.
Busuiocul indian exista in doua variante: rosu si verde, diferite mai degraba prin culoarea tulpinilor decat prin cea a frunzelor. Busuiocul indian rosu are un miros mai puternic. Varianta verde se numeste “Shri Tulsi”, iar cea rosie “Krishna Tulsi”.
Busuiocul indian se simte bine in plin soare, in soluri bine drenate.
In afara importantei sale religioase, busuiocul indian si-a castigat un loc important in medicina indiana ca antiinflamator, antialergic, antispasmodic si antiastmatic. Sucul frunzelor sale este adesea folosit ca antidot pentru muscaturile de sarpe sau de scorpion
Busuiocul indian este putin paros, spre deosebire de ruda sa apropiata, busuiocul thailandez, care este neted.
Descrierea condimentului : Aroma sa este deosebita de cea a celorlalte varietati de busuioc, chiar si de cea a rudei sale apropiate, busuiocul thailandez, care este numit uneori si el busuioc sfant.
Gustul busuiocului indian este picant si putin astringent, asemanator cu cel al cuisoarelor.
Pregatire si depozitare : Vezi BUSUIOC. Origine : Planta este originara din India si s-a raspandit in Europa abia in secolul al XVI-lea. Etimologie : Termenul “tulsi” inseamna “incomparabil”. Planta este consemnata de textele vedice scrise in jurul anului 1000 i.H. si este un important simbol al religiei hinduse.
Pentru a denumi planta europenii au ales termenul “busuioc”, caruia i-au alaturat adjectivul “indian”, sau “sfant”. Pentru etimologia termenului “busuioc”, vezi BUSUIOC.
Utilizari culinare : Busuiocul indian este folosit inca din perioada vedica; este crescut in ghivece in majoritatea caselor indiene de religie hindusa. Frunzele sale sunt folosite la venerarea zeitatilor si oferite ca “prasad” (ofrande). Cunoscut si sub numele de “tulsi”, sau “tulasi”, busuiocul indian este un simbol important al religiei hinduse si un ingredient de primaa importanta al medicinei Ayurveda. Se crede ca planta echilibreaza organismul si inlatura stressul. Datorita aromei si gustului deosebit planta este privita ca un elixir al vietii si ca un promotor al longevitatii.
Gustul picant al frunzelor face ca ele sa fie folosite in bucataria indiana, thailandeza si indonenziana la stir-fry-uri si curry-uri. Comportarea sa este asemanatoare cu cea a busuiocului mediteranean; se adaugaa la sfarsitul prepararii mancarii, caaci expunerea indelungata la temperatura il face sa-si piarda aroma si gustul. Se utilizeaza aproape exclusiv in stare proaspata.
Avand un gust destul de puternic, atat picant cat si astringent, inainte de a fi folosit este prudent sa se rupa o bucata de frunza si sa se mestece, pentru a calibra intr-un fel cantitatea ce se adauga in mancare. Daca o reteta indica printre ingrediente busuiocul indian si nu il aveti la indemana, nu fiti tentati sa-l inlocuiti cu cel mediteranean, sau cu cel thailandez, pentru ca nu se pot substitui unul pe celalalt. Tweet this!
Share
Raportare greseli de ortografie:
vreau sa semnalez existenta unei greseli de ortografie.
vreau sa semnalez existenta unei greseli de ortografie.