Chimen de munte (Laserpitium siler)

Cautare:
CHIMEN DE MUNTE - LASERPITIUM SILER
Nume engleza : sermountain, hartwort, bastard lovage, laserwort Alte nume : Partea folosita : Semintele. Familia de plante : Apiaceae (familia patrunjelului).
Sursa foto : flickr.com
Descrierea plantei si cultivare : Este o planta nepretentioasa, care creste in soluri diverse, de la nisipoase la argiloase, in locuri insorite sau semi-umbroase. Chimenul de munte are o radacina mare, infipta adanc in pamant, cu multe fire fibroase in varf. Tulpina poate atinge inaltimea unui om, are multe ramuri cu frunze mari si alungite. Are flori albe, grupate ca o umbrela. Planta infloreste in iunie. Semintele sunt lungi de 7-8 mm si late de 3-4, de culoare bruna, striate, cu aroma puternica si cu gust amarui-picant. Descrierea condimentului : Semintele de chimen de munte se usuca dupa recoltare. Se folosesc intregi, sau macinate, si seamana destul de mult cu cele de chimen.
Aroma este un amestec de anason, coriandru si chimen. Semintele de chimen de munte au un gust puternic, amarui-picant si pot substitui cu succes atat piperul si feniculul cat si chimenul. In Austria se prepara uleiuri esentiale cu o culoare albastruie.
Radacina este consumata si ca leguma si are un gust amarui si picant.
Pregatire si depozitare : Radacina trebuie consumata proaspata; rezista cateva zile in frigider.
Semintele se folosesc uscate, intregi sau macinate. Trebuie pastrate in recipiente inchise, la loc uscat, ferit de lumina. Semintele macinate isi pierd aroma in timp, cele intregi isi pastreaza insa caracteristicile cativa ani.
Origine : Planta este originara din Asia Mica, Caucaz si Iran. Astazi este cultivata pe scara mare in Turcia. S-a raspandit inca din Evul Mediu si in Europa centrala si vestica. Etimologie : Denumirea in limba romana provine din cea germana, care in traducere inseamna “chimen de munte”. Vezi si CHIMEN. Utilizari culinare : Pentru a-si dezvolta complet aroma, semintele de chimen de munte se prajesc, fara ulei, la foc iute, timp de 30-60 de secunde, apoi sunt zdrobite intr-un mojar. Gustul fiind destul de puternic, se folosesc cantitati mici.
Chimenul de munte se folosea inca din Evul Mediu pentru a “drege” gustul si aroma vinurilor de slaba calitate, sau alterate.
Astazi chimenul de munte este folosit des in bucataria turceasca la condimentarea tocanelor, supelor si a felurilor de mancare ce contin rosii si varza.
In Austria cu uleiurile de chimen de munte se aromatizeaza lichiorurile.
In general chimenul de munte se poate folosi similar cu chimenul, sau chimionul, rudele sale apropiate. Substituie in retete chimenul, piperul, coriandrul si cateodata feniculul.

Share
Raportare greseli de ortografie:
vreau sa semnalez existenta unei greseli de ortografie.