DAFIN AMERICAN - SASSAFRAS ALBIDUM
Nume engleza :
Sassafras, Augue tree, Gumbo filè
Alte nume :
Sasafras
Partea folosita :
Frunzele, recoltate toamna. In functie de intensitatea luminii, frunzele de dafin se pot divide in unul, doi sau trei lobi.Radacina este si ea bogata in uleiuri esentiale, dar este foarte amara.
Familia de plante : Lauraceae (familia laurului).
Sursa foto : www.virginiaplaces.org
Acest copac cu viata indelungata incepe sa infloreasca foarte devreme in evolutia sa. Lastarii de dafin au coaja neteda, portocalie-maronie, dar cu varsta trunchiul se rideaza puternic. Frunzele (5 – 15 cm) sunt ciudate prin faptul ca pot diferi ca forma, chiar si in acelasi copac. Unele frunze sunt eliptice, altele ovale, si pot avea unul, doi sau trei lobi. Cele cu 3 lobi sunt simetrice, iar cele cu un singur lob arata ca o manusa de mana dreapta cu un deget.
Florile se deschid primavara devreme, inaintea frunzelor. Sunt mici, galbene-verzui, si produc drupe albastru-inchis, carnoase, de aproximativ 1,3 cm in diametru. Toamna frunzele capata culori aprinse: galben, rosu sau portocaliu. Toate partile dafinului sunt aromatice.
Descrierea condimentului : Aroma slaba, dar proaspata, asemanatoare cu cea a lamaii. Pregatire si depozitare : Frunzele uscate de dafin american se piseaza foarte fin pana devin o pudra. De obicei aceasta pudra se adauga in mancarurile cu sos. La adapost de lumina, umezeala si aer, rezista pina la un an. Origine : America de nord (Louisiana). Etimologie : Numele englezesc inseamna “sfarma-piatra” (latinescul saxum fragans, transmis probabil prin filiera spaniola), care se refera la utilizarea dafinului in tratamentul pietrelor la rinichi. Planta are, intr-adevar, unele proprietati diuretice, dar astazi nu se mai foloseste in acest scop.
Numele german “Fenchelholzbaum“ (lemn de fenicul) se refera la lemnul aromat al dafinului.
In multe alte tari, planta este denumita folosind termenul „dafin“ la care se adauga un epitet care ii indica originea: „american“.
Utilizari culinare : Copacul de dafin este singurul condiment nord-american, desi utilizarea sa culinara este restranda la o zona mica. Pudra (frunzele pisate de dafin) este un ingredient important in cele doua bucatarii ale statului american Louisiana: creola si cajun.
In bucataria creola din New Orleans gasim o combinatie unica de mosteniri spaniole, franceze, africane si indiene. Felurile de mancare europene (mai ales frantuzesti) au fost modificate, imbogatite cu resurse locale si facute mai picante. De exemplu, felul spaniol cu orez, paella ar putea fi stramosul celebrei jambalaya. Sosurile cu ardei iute in stil Tabasco isi au originea in Louisiana. Ceea ce se numeste “gumbo” este de fapt o supa gustoasa din fructe de mare, raci sau chiar pui, care-si datoreaza densitatea bamelor, o leguma africana. Supa este asezonata cu cimbru de cultura, telina si paprika; inainte de a fi servita, se pune in ea pudra de foi de dafin american. Gumbo se mananca intotdeauna cu orez.
O alta traditie culinara din Louisiana este cea cajun, a imigrantilor francofoni din Canada. Tipice pentru aceasta bucatarie rurala sunt aromele puternice de carne afumata (de exemplu bine cunoscutul carnat de porc, andouille), piper negru, paprika si ceapa. Multe din felurile de mancare sunt tocanite cu timp indelungat de fierbere, care le confera amestecul perfect de arome. In ciuda multiplelor diferente, bucatariile cajun si creola au mult in comun: ambele prefera aromele iuti, picante; ambele folosesc roux (faina aurita in unt fierbinte - rantas) in exces; ambele folosesc din plin carnea de caprioara si fructele de mare. Printre cele mai importante condimente se numara, in afara dafinului american, telina, cimbrul de cultura si varietatile de ardei iute.
In cele mai multe tari din afara Statelor Unite dafinul american este privit cu suspiciune din cauza continutului ridicat de safrol, agent hepatotoxic si probabil carcinogen. In Europa foile de dafin american nu se gasesc.
Uleiul esential de dafin american (obtinut din radacina), dupa indepartarea safrolului, se foloseste pentru aromatizarea unei bauturi numite “root beer” in SUA – singura bautura 100% americana, datand din secolul al XIX-lea. Reteta originala era un amestec usor fermentat de apa, zahar (sau melasa) si extracte de plante, dar astazi root beer este complet lipsita de alcool, facandu-se numai din zahar, plante aromatice si apa carbonatata. Tweet this!
Share
Raportare greseli de ortografie:
vreau sa semnalez existenta unei greseli de ortografie.
vreau sa semnalez existenta unei greseli de ortografie.