Dovleac, seminte de (Cucurbita pepo)

Cautare:
DOVLEAC, SEMINTE DE - CUCURBITA PEPO
Nume engleza : Oilseed pumkin, Pumpkinseeds Alte nume : Partea folosita : Semintele, uscate si prajite, ca si uleiul extras din ele. Familia de plante : Cucurbitaceae (familia dovleacului).
Sursa foto : Radu Popovici
Descrierea plantei si cultivare : Dovleacul este o planta anuala cu tulpina cu 5 muchii (in sectiune este un pentagon), puternic striata, culcata, putand atinge 10 m lungime. Frunzele de dovleac au cate 5 lobi, puternic evidentiati si sunt acoperite cu peri aspri. Floarea de dovleac este mare, cu diametrul de peste 10 cm, de culoare galbena-portocalie. Fructele de dovleac sunt foarte diferite ca forma si dimensiuni. Semintele sunt de forma ovala, turtite, lungi de cca. 2 cm. Din ele se extrage un ulei comestibil, foarte aromat. Descrierea condimentului : Semintele de dovleac au o aroma puternica, de aluna, cu o nuanta de iuteala. Aroma uleiului extras din semintele de dovleac este atat de puternica, incat multi nu se pot acomoda cu ea. Pregatire si depozitare : Semintele se scot din dovleac, se curata de orice rest de fruct si se usuca. Semintele uscate se pun intr-un vas, peste ele adaugandu-se un pic de ulei de masline si un pic de ulei de susan (pentru o aroma mai fina), se amesteca bine si se asaza pe o suprafata metalica, se sareaza si se prajesc cca. 45 de minute. Se racesc si se pastreaza la adapost de aer, lumina si umezeala.
Uleiul continut in semintele de dovleac crude rancezeste usor, de aceea semintele crude trebuie pastrate in frigider (rezista 2 saptamani) sau congelator (rezista cateva luni).
Origine : Dovleacul este originar din America de Sud, probabil din Mexic, unde este cultivat de multe mii de ani. Dupa ce spaniolii au descoperit America, dovleacul a fost importat in Europa si Asia unde a fost bine primit, fiind o vegetala ieftina si hranitoare. Uleiul din seminte de dovleac a inceput sa fie produs pe scara mare doar din secolul al XX-lea. Etimologie : Termenul englezesc ”pumpkin” care denumeste dovleacul provine din forma veche ”pumpion” derivata din forma iesita din uz ”pompon” sau ”popon” din franceza (in franceza veche ”pepon”). Acestea provin din latinescul ”pepon” (pepene).
Termenul “dovleac” provine din denumirea plantei din limba turca, “devlek”.
Cuvantul spaniol calabaza” provine din limba araba, de la “querabah” care inseamna “burduf”, o referire probabil la forma fructului.
Utilizari culinare : Semintele de dovleac (pepitas) sunt un condiment popular in sudul Mexicului; au rolul de a ingrosa mancarea si de a ii da o aroma de nuca, sau de aluna. Semintele de dovleac apar in multe retete din regiune, cum ai fi in sosurile ”mole”. Inainte de folosire semintele sunt prajite putin pentru a-si dezvolta aroma caracteristica.

In majoritatea tarilor europene dovleacul este vegetala populara, dar este crescut mai ales pentru ulei. Uleiul provenit din semintele de dovleac are punct de fierbere jos si o aroma exceptionala, comparabila cu cea a uleiului chinezesc brun de susan. De aceea nu este folosit ca mediu pentru gatit, ci ca ulei de salata si pentru a aromatiza diverse mancaruri.
Uleiul este extras din seminte macinate si prajite la 60 °Celsius. Astfel se poate dezvolta aroma sa caracteristica. Uleiul de seminte de dovleac este folosit mai ales in Germania, Austria, Slovenia si Ungaria. Utilizarile sale sunt diverse; se adauga la salate alaturi de frunze de salata, usturoi tocat, otet si sare. Exista variante de salate care contin carne de vita fiarta, fasole, cartofi, rosii, ceapa si usturoi.

Mai este folosit si la prepararea painii sau branzeturilor aromate.
O regula empirica a bucatarilor spune ca daca o mancare este asezonata cu seminte de dovleac, atunci aroma sa este imbunatatita de adaugarea unei mici cantitati de ulei din seminte de dovleac.

Share
Raportare greseli de ortografie:
vreau sa semnalez existenta unei greseli de ortografie.