Ienupar (Juniperus communis )

Cautare:
IENUPAR - JUNIPERUS COMMUNIS
Nume engleza : Juniper Alte nume : Partea folosita : Fructele, care arata niste bobite. In literatura culinara sunt denumite boabe de ienupar Familia de plante : Cupressaceae (familia chiparosului).
Sursa foto : Radu Popovici
Descrierea plantei si cultivare : Botanistii au inregistrat peste 50 de varietati de ienupar, intalnite in emisfera nordica, din Arctica pana in Africa tropicala si muntii Americii Centrale. Ienuparul este o tufa conifera, sau un arbore columnar, functie de varietate. In America de Nord creste ca o tufa ce ce se intinde pe pamant, de 20 cm inaltime si 20-30 cm intindere. In Europa creste sub forma unui arbore.
Frunzele sunt ascutite, tari si grupate in forma de pana, asemanatoare coniferelor, cu miros puternic. Cu cat frunzele sunt mai tinere, cu atat au o forma mai ascutita, ca un ac. Cele mature au o forma mai lata.
Coaja ienuparului este subtire, solzoasa, adesea exfoliindu-se in fasii subtiri. Fructele arata ca niste bobite rosii care, la coacere, vireaza spre o nuanta neagra-albastruie.
Descrierea condimentului : Boabele de ienupar se folosesc de obicei intregi. Ele sunt aromate, cu un usor gust dulceag, asemanator cu cel al piperului roz. Pregatire si depozitare : Boabele de ienupar se depoziteaza la adapost de lumina, umezeala, caldura si aer. Rezista astel destul de bine pe perioade lungi. Origine : Speciile genului Juniperus cresc in climatul temperat din Europa, America de Nord si Asia, originea sa precisa fiind necunoscuta. Etimologie : Numele din latina al plantei, ”iuniperus”, nu poate fi explicat satisfacator. Posibil sa fie un imprumut din limba celta. Denumirile din multe limbi europene, in special cele romanice, deriva din latina: ”juniper” in engleza, ”jeneverrbes” in olandeza, ”ginepro” in italiana, ”enebro” in spaniola, ”genebre” in provensala, ”ienupar” in romana si ”juniper” in ebraica.
Denumirea germana ”Wacholder” contine o radacina care poate fi legata de ”wachsen”, care inseamna a creste, si deriva din indo-europeanul ”weg” ( impletitura, panza de paianjen); termenul face referire la modul in care planta se intinde pe pamant. Sufixul german ”der” apare si in alte denumiri de plante. El deriva din indo-europeanul ”deru”, care inseamna arbore.
Utilizari culinare : Ienuparul este un condiment important in multe bucatarii europene, mai ales in regiunile alpine, unde creste din abundenta si unde este concurat mai greu de condimentele exotice. El este utilizat in retetele traditionale din Europa centrala, mai ales din sudul Germaniei si din Austria. Una dintre specialitati este Sauerkraut (varza murata). Pentru prepararea acesteia varza este murata si asezonata cu ienupar, chimen si foi de dafin. Gustul se dezvolta in timp ce este murata in butoaie mari, de lemn. Sauerkraut poate fi consumata cruda (ca o salata), sau gatita cu sunca, slanina, ori folosita ca garnitura alaturi de carne sau carnati.

Ienuparul este folosit in special alaturi de carne, mai ales vanat, si se combina bine cu piper negru, maghiran si cimbru.
Ienuparul este, in Europa, una dintre aromele traditionale pentru vanat, multe retete listandu-l in preparatele pe baza de carne de fazan, prepelita, iepure, caprioara si mistret.

Boabele de ienupar sunt folosite pentru a aromatiza ginul (si sunt, de fapt, raspunzatoare pentru numele acestei bauturi care este o prescurtare a denumirii din limba olandeza, “genever”). Tot in domeniul bauturilor, ienuparul da aroma si lichiorului Jenever, ca si tipului de bere numita “sahti”.

Share
Raportare greseli de ortografie:
vreau sa semnalez existenta unei greseli de ortografie.