Leustean (Levisticum officinale )

Cautare:
LEUSTEAN - LEVISTICUM OFFICINALE
Nume engleza : Lovage, Garden lovage, Bladder seed, Love Parsley Alte nume : Partea folosita : Frunzele de leustean sunt folosite de obicei drept condiment. Totusi, radacina si fructele au gust similar, dar mai puternic, si pot fi si ele folosite daca se doreste un gust de leustean mai pregnant in mancare. Familia de plante : Apiaceae (familia patrunjelului).
Sursa foto : www.artisticgardens.com
Descrierea plantei si cultivare : Leusteanul este o planta perena ce atinge inaltimi de 1-1,5 m. Are flori galbene, mici, adunate in ciorchini de forma rotunda. Frunzele de leustean sunt de culoare verde-inchisa, stralucitoare, cam ca cele ale morcovului, si un pic mai late decat cele ale telinei. Tulpinile sunt groase si goale pe dinauntru. Descrierea condimentului : Leusteanul este foarte aromat, oarecum asemanator cu telina, cu o usoara nuanta de parfum de frunze de schinduf. Frunzele de leustean se consuma proaspete sau uscate.
Leusteanul are un gust caracteristic si placut.
Pregatire si depozitare : Frunzele de leustean se consuma in special proaspete. Ele rezista cateva zile la temperatura camerei si cca. 7-10 zile in frigider, ambalate intr-o punga de plastic.
Frunzele de leustean uscate se pot pastra cateva luni la adapost de lumina, aer si umezeala.
Origine : Originea leusteanului este neclara. Probabil planta este originara din Asia centrala. Etimologie : Denumirile ”lovage” din limba engleza, ”Liebstockel” din germana contin elementul ”love” (dragoste), dar aceasta este doar produsul unei etimologii populare. Cele doua denumiri sunt inrudite cu aproape toate denumirile din limbile europene: ”liveche” in franceza, ”lopstikke” in norvegiana, ”lipstikka” in finlandeza, ”leeskputk” in estoniana, ”lupsjtais” in letona, ”libecek” in ceha, ”ligurcek” in slovaca, ”lestyan” in maghiara, ”levistico” in greaca, ”lyubystok” in ucrainiana, ”leustean” in romana etc. Aceste denumiri deriva din latinescul ”ligusticum” (telina de Liguria, o regiune din vestul Italiei) Utilizari culinare : Leusteanul este popular in sudul Europei unde dateaza din antichitate si era una dintre aromele preferate ale bucatariei romane. Folosirea sa s-a raspandit rapid si in centrul continentului. Aroma sa caracteristica il face potrivit pentru muraturi si oteturi aromate, supe si mancaruri de cartofi, sosuri de rosii.

Leusteanul este foarte bun in supe, mai ales in cele care contin cartofi, fasole, mazare si linte.
Aroma si gustul sau merg, de asemenea, la peste si fructele de mare.
Tulpinile si semintele sale se folosesc pentru a asezona muraturile.
Amestecat cu unt formeaza o pasta tartinabila interesanta; daca pasta se congeleaza, se poate pastra pe timp lung si, in aceasta forma, s epoate utiliza pentru a da gust fripturilor.

La inceputul secolului al IX-lea, imparatul Carol cel Mare emitea edictul numit ”Capitulare de villis vel curtis imperii Caroli Magni” in care definea o serie de reguli administrative, legale si agricole pentru guvernarea imperiului francilor. La sfarsitul documentului era anexata o lista de ierburi medicale si culinare care trebuiau sa fie cultivate in gradinile imperiale. Actul era scris in latina medievala, singura vorbita si inteleasa peste tot in imperiu. “Capitulare de villis” a ajutat la unificarea denumirilor si tehnologiilor agricole. Multe plante aromate de origine mediteraneana au devenit cunoscute astfel si in nordul Europei, unele dintre ele fiind chiar aclimatizate (leusteanul, patrunjelul, telina, chimenul).

Share
Raportare greseli de ortografie:
vreau sa semnalez existenta unei greseli de ortografie.