LIMBA MIELULUI - BORAGO OFFICINALIS
Nume engleza :
Borage, Beebread, Bugloss, Burrage
Alte nume :
Partea folosita :
Frunzele proaspete. Florile albastre sunt folosite, cateodata, drept colorant pentru diverse mancaruri.
Familia de plante :
Boraginaceae (familia limbii mielului).
Sursa foto : www.honest-food.net
Florile au culoare albastra stralucitoare si forma de stea, distingandu-se de orice planta din aceeasi familie prin staminele negre, proeminente, care sunt ingramadite in centrul florii. Fructul consta in patru nucsoare mici, de culoare brun foarte inchis.
Limba mielului creste in soluri normale si se inmulteste prin diviziunea radacinii primavara, si prin plantarea de mladite in sol nisipos, vara si toamna, sau prin seminte plantate din martie pana in mai, la distanta de 40 cm una de alta, in randuri despartite de minim 30 cm.
Daca este lasata singura, limba mielului se va inmulti liber si va rasari an de an in acelasi loc.
Descrierea condimentului : Limba mielului are un gust slab si asemanator cu al castravetelui verde, proaspat. Pregatire si depozitare : Numai frunzele proaspete se pot folosi, fiind de neutilizat cand sunt uscate sau cand inghetate. Singura modalitate de a le pastra in timp este in otet. Origine : Planta creste salbatica in Europa centrala si de est iar originea ei este, probabil, mediteraneeana. Etimologie : Numele plantei, in multe limbi europene, poate fi urmarit incepand cu latina evului mediu, de la termenul “borrago”. Se crede ca acesta din urma provine din araba, probabil din “abu buraq”, in traducere “tatal asprimii”. Multe limbi europene au denumiri provenite pe aceasta filiatie: “borage” in engleza, “bourrache” in franceza, “Borretsch” in germana, “borac” in croata, “borragofu” in maghiara, “borantsa” in greaca si “porech” in bulgara.
Cu toata originea sa araba, limbile arabe moderne nu au denumiri derivate din “abu buraq”. Limba mielului este in schimb numita “lisan athaur”, adica “limba de taur”, aluzie la forma frunzelor. O denumire asemanatoare exista si in limba romana, adoptata prin filiera turceasca.
Aroma de castravete a inspirat, in multe limbi, alte denumiri: “gurkort” in suedeza, “Gurkenkraut” in germana, “korkommermruid” in olandeza, “kurkkuyrtti” in finlandeza si “ogurechnaya” in rusa, toate insemnand “iarba castravetelui”.
Utilizari culinare : Condimentul este folosit exclusiv in stare proaspata, caci in scop culinar nu este competitiv atunci cand este uscat.
Limba mielului se bucura de o oarecare popularitate doar in Europa centrala. Aroma de castravete proaspat o face sa fie folosita in salate de cruditati, dipuri si, cateodata, in supe groase de legume. Fierbere si prajirea ii distrug usor aroma.
In Germania multe din sosurile de vara contin limba mielului, cum ar fi Frankfurter Grüne Sauce, folosit alaturi de carne fiarta, cartofi fierti, peste si legume.
Retete similare, probabil anterioare, sunt numite Sauce Vert in Franta.
Florile si frunzele de limba-mielului sunt decoratiuni traditionale pentru cocktailurile de vara, pe baza de gin si pot fi inghetate in cuburi de gheata pentru a decora si alte bauturi.
Florile pot fi si confiate, caz in care sunt foarte decorative si sunt folosite la infrumusetarea dulciurilor. Tweet this!
Share
Raportare greseli de ortografie:
vreau sa semnalez existenta unei greseli de ortografie.
vreau sa semnalez existenta unei greseli de ortografie.