MACIS - MYRISTICA FRAGRANS
Nume engleza :
Mace
Alte nume :
Coaja de nucsoara
Partea folosita :
Nucsoara nu este o nuca, ci samburele unui fruct asemanator piersicii. Coaja de nucsoara (macis) este un tesut, o pielita intre pulpa fructului si sambure. Este de culoare rosie stralucitoare, sau purpurie, in momentul recoltarii, dar devine cafenie atunci cand este uscata.
Familia de plante :
Myristicaceae (familia nucsoarei).
Sursa foto : Radu Popovici
Arborele de nucsoara prefera solurile vulcanice si calde si umezeala tropicelor. Plantele se inmultesc prin seminte plantate in paturi de germinare; dupa 6 luni ele sunt transplantate pe plantatii. Cinci ani sunt necesari pentru ca arborele sa infloreasca. Maturizarea arborelui dureaza cca. 15 ani, iar acesta continua sa infloreasca timp de 50 de ani. Un arbore matur produce pana la 2.000 de nucsoare pe an. Fructul este recoltat manual (se folosesc prajini cu plasa in varf, numite ”gai gai”). Cand fructul este recoltat, i se scoate samburele si apoi de pe acesta este indepartata coaja (macis). Coaja de nucsoara este aplatizata intre scanduri, iar samburele este uscat pana cand, la scuturare, scoate un zornait. Atunci este decorticat.
Descrierea condimentului : In mod normal, coaja de nucsoara este o pielita ce inveleste samburele de nucsoara. La uscare, isi dezvolta aroma, dar pierde culoarea rosie, stralucitoare, trecand spre o nuanta cafenie.
Macis-ul este foarte aromat, rasinos si cu gust un pic iute, un pic dulce. Se apreciaza ca are o aroma mai fina decat a nucsoarei propeiu-zise, dar diferenta este mica. Macis-ul este uscat prin presare, rezultand asa numitele ”lame”. Mai este comercializat si sub forma de pudra, combinata uneori cu pudra de sambure de nucsoara.
Aroma macis-ului este dulce si puternica, iar gustul este iute-dulceag. Pregatire si depozitare : Macis-ul uscat nu este usor de pisat. Gata macinata este mai lesne de folosit, dar se deterioreaza mai repede. Lamele de coaja de nucsoara pot fi introduse in lichidul in care se gateste, asemanator modului in care se folosesc, de exemplu, foile de dafin. La sfarsit, lamele sunt scoase din sos si aruncate. O lama este indeajuns de aromata ca sa asezoneze 4-6 portii de mancare. Origine : Initial, nucsoara crestea doar in insulele Banda, un mic arhipeleag in estul Indoneziei (Molucce). Cultivarea ei s-a raspandit ulterior. Astazi, cei mai importanti producatori sunt Indonezia (nucsoara din Indiile de Vest) si Grenada (nucsoara din Indiile de Est). Etimologie : Coaja de nucsoara, denumita ”mace” in engleza, ”Macis” in germana, ”maasis” in estoniana, ”macia” in spaniola si ”mays” in ebraica, isi trage denumirea de la grecescul ”makir” (scoarta, coaja).
Unele limbi europene au pentru coaja de nucsoara denumiri ce inseamna de fapt ”floare de nucsoara”: ”Muskatblute” in germana, ”muskatblomma” in suedeza, ”muskatovy kvet” in ceha sau ”fleur de muscade” in franceza. Denumirea este incorecta, dar ea provine din Evul Mediu cand se credea ca floarea formeaza lamele aromate, nu coaja samburelui. Marco Polo a fost unul dintre cei care cu propagat aceasta eroare in secolul al XIV-lea.
Limba romana a preluat, ca si in alte cazuri (mai ales in ce priveste domeniul culinar), denumirea din limba franceza.
Utilizari culinare : In general, nucsoara si macis-ul sunt intersanjabile, trebuie doar tinut cont de faptul ca macis-ul este cu circa 20-25% mai puternic ca aroma si gust. Mofdul in care macis-ul se foloseste, ca si preparatele in care este inclus, sunt identice cu cele de la NUCSOARA. Tweet this!
Share
Raportare greseli de ortografie:
vreau sa semnalez existenta unei greseli de ortografie.
vreau sa semnalez existenta unei greseli de ortografie.