MENTA PIPERATA - MENTHA PIPERITA
Nume engleza :
Peppermint
Alte nume :
Izma
Partea folosita :
Frunzele.
Familia de plante :
Lamiaceae (familia mentei).
Sursa foto : aesopstea.com
Busuiocul cerbilor (pennyroyal, Mentha pulegium) este o planta mai mica, cu flori roz. Toate varietatile de menta prefera locurile racoroase si umede, dar cresc practic oriunde.
Descrierea condimentului : Mirosul este proaspat, puternic si inviorator, iar gustul este puternic mentolat, aproape iute si usturator.
“Mirosul tipic” de menta este mai pur in cazul mentei piperate, al mentei japoneze (Mentha arvensis var. piperascens) si al unor varietati de menta verde (Mentha spicata), pe cand in cazul celorlaltor mente, se pot discerne si alte componente de gust: de exemplu, izma creata (Mentha crispa), desi este mentolata, aminteste cumva de chimen.
Pregatire si depozitare : Frunzele proaspete de menta piperata rezista cateva zile la temperatura camerei, si peste o saptamana in frigider. Menta piperata uscata trebuie pastrata la adapost de aer, lumina si umezeala; rezista astfel cateva luni. Origine : Menta piperata este un hibrid (de obicei steril) al mentei de apa (M. aquatica) si al mentei verzi (M. spicata). Se gaseste uneori in stare salbatica in Europa Centrala si de sud, dar a fost probabil folosita pentru prima oara in Anglia, de unde cultivarea ei s-a extins pe tot continentul european si in Africa; astazi, zona principala de cultivare este nordul Africii.
Toate speciile genului Mentha sunt aromatice, desi nu la toate aroma este la fel de pura ca in menta piperata. Ca regula, orice menta poate substitui menta piperata, dar nu intotdeauna si invers.
Etimologie : Numele mentei sunt destul de uniforme in cele mai multe limbi europene: “Minze” in germana, “mynte” in daneza si norvegiana, “munt” in olandeza, “menda” in basca, “munt” in estoniana, “minttu” in finlandeza, “mata” in ceha, “mieta” in polona, “myata” in rusa, “meta” in lituaniana, “metra” in letona, “menthe” in franceza si “menta” in italiana. Toate aceste nume deriva din latinescul “mentha”.
Numele latin a fost imprumutat la randul sau din grecescul “minthe”, de origine necunoscuta.
Elementul “piperat” din menta piperata, gasit in multe limbi si in epitetul botanic “piperita”, se refera la gustul piperat si iute al acestui tip de menta.
In Noul Testament, menta este numita “hedyosmon”. Acest compus inseamna “cu miros dulce”. In limbile moderne numele derivate din acesta au intelesul de “menta verde, menta spontana”, nu “menta piperata”; de exemplu “disomos” in greaca si “giozum” sau “dzhodzhen” in bulgara.
In limbile semitice se poate observa ca numele pentru menta se inrudesc intre ele: “na'na'” in araba, “nana” in ebraica, “naghniegh” in malteza si “nana” in amharica. Si in limbile din afara familiei afro-asiatice exista forme similare: “nane” in turca, “nenexhiku” in albaneza, “nauna” in pashtu si “nana” in farsi.
Utilizari culinare : Menta piperata si rudele sale sunt cunoscute mai ales ca plante medicinale si ierburi pentru infuzii; de exemplu, infuzia de menta verde este bautura nationala in Maroc si Tunisia.
Varietatile englezesti de menta verde sunt foarte populare pentru aromatizarea supelor reci, bauturilor si carnii; impreuna cu cimbrul, menta este cea mai importanta iarba cu utilizare culinara din Anglia. Ea este ceea ce se foloseste la faimosul (si deseori detestatul, pentru non-britanici) “sos de menta” servit la mielul fiert. Astazi, menta este insa folosita in principal pentru guma de mestecat.
Menta piperata are originea in Anglia, probabil datorita hibridizarii accidentale. Cea mai veche varietate cunoscuta, Black Mitcham, a fost numita dupa un oras de langa Londra. Alte varietati de menta verde sunt lipsite de anthocianine si se numesc “menta alba”.
In Anglia, ca si in restul Europei, menta piperata se foloseste aproape exclusiv pentru dulciuri si lichioruri dulci, unde iuteala ei proaspata si proprietatile racoritoare contrabalanseaza dulceata zaharului. Pentru toate aceste scopuri, utilizarea uleiului esential pur este preferata, pentru a evita notele de la amar la astringent ale frunzelor de menta piperata. Prospetimea mentei piperate se potriveste extrem de bine cu ciocolata. Inghetata de menta piperata este delicioasa intr-o zi calda de vara, pentru ca se foloseste de proprietatile racoritoare ale mentolului.
Menta piperata se cultiva in multe tari din Europa si Asia Centrala si de vest pentru producerea de mentol, care e necesar in preparatele farmaceutice. In cele mai multe din aceste tari menta piperata a intrat in bucataria locala, inlocuind varietatile locale de menta. Tweet this!
Share
Raportare greseli de ortografie:
vreau sa semnalez existenta unei greseli de ortografie.
vreau sa semnalez existenta unei greseli de ortografie.