Mirt (Myrtus communis )

Link-uri utile: Intrebari pentru Radu Posteaza o reteta Contact Lista Cumparaturi Termeni de utilizare Homepage

MIRT - MYRTUS COMMUNIS

Nume engleza : Myrtle Alte nume : Partea folosita : Fructele si frunzele de mirt sunt folosite proaspete, sau uscate. Fructele uscate sunt aromate si in decursul istoriei au fost incercate ca inlocuitor de piper negru. Familia de plante : Myrtaceae (familia mirtului).

Sursa foto : dirtdoctor.com

Descrierea plantei si cultivare : Mirtul este un arbore de mici dimensiuni, vesnic verde, cu frunzisul foarte des. Frunzele sunt lanceolate, au o lungime de 5 cm si o aroma puternica daca sunt zdrobite. Mirtul este cultivat de milenii si habitatul sau primar, originar, este necunoscut. Florile mici si albe, cu stamine numeroase, albe si lungi, au un miros placut. Fructele sunt mici (cca.1 cm diametru) si verzi cand sunt necoapte. Pe masura ce se coc, culoarea lor devine rosie pentru ca, la deplina maturitate sa fie albastru-violeta. Descrierea condimentului : Frunzele emana un miros aromat si racoritor, asemanator cumva cu cel al eucaliptului. Gustul mirtului este foarte intens si amar. Pregatire si depozitare : Frunzele de mirt se folosesc proaspete sau uscate. Proaspete, rezista cateva zile la temperatura camerei si cca.10 zile in frigider. Uscate, pastrate la adapost de aer, umezeala si lumina, rezista cateva luni. In stare uscata aroma este mai slaba, in timp ce gustul este mai concentrat.
Fructele de mirt (boabe) se utilizeaza in stare proaspata ca atare, intregi, iar in stare uscata si macinate.
Origine : Planta creste din abundenta in zona mediteraneeana. Multiplele referiri la mirt din Vechiul Testament dovedesc importanta sa pentru popoarele asiatice. Etimologie : Mirtul are denumiri inrudite in cele mai multe limbi europene si chiar non-europene. In afara de ”mirt” in romana, mai exista: ”myrtle” in engleza, ”Myrte” in germana, ”murt” in estoniana, ”mirto” in spaniola, ”mirtia” in greaca, ”myrt” in rusa, ”myrte” in franceza, ”mrdeni” in armeana si ”mourd” in farsi. Toate aceste denumiri sunt provenite din greaca veche, ”myrtos”, via latinescul ”myrtus”. In afara termenului greco-latin ”mirto”, spaniolii mai folosesc si un alt termen imtrumutat din limba araba: ”arrayan” ce provine din ”ar-raihan”. Acest termen exista inca in limba araba, dar denumeste acum busuiocul, in timp ce conotatia ”mirt” a ramas doar in araba vorbita in Africa de Nord. Utilizari culinare : Mirtul este inca un exemplu de condiment care, in ciuda unei arome placute, nu are utilizari multiple, datorita gustului amar. Din punct de vedere culinar mirtul este limitat la regiunile de origine.
Mirtul are un lemn foarte potrivit pentru a frige carnea pe el, datorita unei arome placute si condimentate. Carnea, pestele sau puiul pot fi invelite in crengi de mirt, sau pot fi umplute cu ele. Dupa ce a fost gatita, umplutura se inlatura. Carnea aromata cu fum si crengute de mirt este populara in regiunile rurale din Italia continentala si Sardinia.
Frunzele uscate de mirt sunt disponibile in cele mai multe tari occidentale. Orice mancare gatita pe carbuni poate fi aromata aruncand, din cand in cand, o mana de frunze uscate pe jaratec.
Share

Raportare greseli de ortografie:
vreau sa semnalez existenta unei greseli de ortografie.

HOMEPAGE CONDIMENTE MIX-URI DE CONDIMENTE RETETE CULINARE GLOSAR DE TERMENI CARTEA MEA DE RETETE CONTACT