Mirt lamaios (Backhousia citriodora )

Cautare:
MIRT LAMAIOS - BACKHOUSIA CITRIODORA
Nume engleza : Lemon Myrtle, Sweet verbena tree, Lemon scented myrtle Alte nume : Partea folosita : Frunzele, atat proaspete cat si uscate. Familia de plante : Myrtaceae (familia mirtului).
Sursa foto : media.aussiechefs.com
Descrierea plantei si cultivare : Frunzele de mirt lamaios au o culoare verde deschis si o aroma puternica, de lamaie. Forma lor este ovala si ascutita la varf, cu o lungime de 5-10 cm si cu marginile usor zimtate. Cand sunt foarte tinere au culoare roscata, iar partea inferioara este paroasa.
Florile sunt albe si se aduna in ciorchini mari. Partea exterioara a florii consta intr-un receptacul paros, cu cinci lobi. Acestia sunt inconjurati de 5 petale mici, de cca. 5mm lungime, si de numeroase stamine, de doua ori mai lungi decat petalele.
Fructul este o capsula ce contine cateva seminte.
Mirtul lamaios este un arbust ce poate atinge inaltimi de 1-2 m.
Descrierea condimentului : Aroma este foarte intensa, proaspata si racoritoare, foarte asemanatoare cu cea a lamaii. Ea a fost descrisa ca fiind, fara exagerare, mai lamaioasa decat ce a lamaii. Gustul este si el intens, placut si proaspat, ca al lamaii. Pregatire si depozitare : Frunzele de mirt lamaios se consuma proaspete si uscate. Daca sunt proaspete se pot conserva cu succes cca. 2 saptamani, in frigider. Uscate, pastrate la adapost de lumina, aer si umezeala, rezista cateva luni. In stare uscata aroma si gustul sunt atenuate destul de mult. Origine : Mirtul lamaios este nativ din Australia. Este o planta foarte rara, intalnita doar in zona Queensland si considerata a fi pe cale de disparitie. Este cultivata in scopuri comerciale abia de la inceputul anilor 90. Etimologie : Vezi lamaia si mirtul.
Denumirea botanica Backhousia vine de la botanistul britanic James Backhouse (1794-1869). Numele speciei, citriodorus, insemnand ”cu miros de lamaie”, este o forma neo-latina, formata din “citrus” (citric) si “odor” (miros).
Utilizari culinare : Mirtul lamaios are cel mai intens si racoritor miros de lamaie dintre toate condimentele cunoscute, incluzand aici si lamaia insasi.
Mirtul lamaios, alaturi de piperul tasmanian, joaca un rol important in definirea caracterului national al bucatariei australiene. Frunzele sale sunt adesea folosite la asezonarea pestelui, sau a carnei de pasare. Doar una sau doua frunze dau gust si aroma unui pui intreg. Mirtul lamaios este utilizat si la prepararea oteturilor aromate. In Australia el este un inlocuitor al frunzelor de limeta kafru in retetele de origine sud-est asiatica.
Mirosul lamaios este destul de comun printre plante. Inafara de lamaie si rudele sale apropiate (limeta, limeta kafru), lamaita, roinita, lemongrass-ul si mirtul lamaios au miros pur de lamaie; lemongrass-ul are o nuanta usoara de parfum de trandafir. Uleiurile esentiale ale acestor plante contin procente mari de aldehide terpenoide.
Alte plante, desi asemanatoare cu lamaia ca arome, au uleiurile esentiale dominate de terpene hidrocarbonate. Exemple sunt ghimbirul, dafinul american, spanacul lamaios si pelinul.

Share
Raportare greseli de ortografie:
vreau sa semnalez existenta unei greseli de ortografie.