Oregano (Origanum vulgare)

Cautare:
OREGANO - ORIGANUM VULGARE
Nume engleza : Oregano, Wild marjoram Alte nume : Partea folosita : Frunzele. Spre deosebire de multe alte verdeturi aromate, planta uscata este mai aromata decat cea proaspata. Familia de plante : Lamiaceae (familia mentei).
Sursa foto : media.photobucket.com
Descrierea plantei si cultivare : Oregano este un tufis cu frunze de forma ovala, cam de 3,5-4 cm lungime, acoperite cu perisori foarte fini. Florile sunt mici, purpurii, in forma de tubulete. Descrierea condimentului : Gustul este aromatic si usor amarui, iar aroma este complexa, cu o nuanta, picant-amaruie. Calitatile organo-leptice ale oregano-ului difera mult, functie de calitatea plantei. O calitate buna (plante cultivate in climat cald, mediteranean) ofera un gust atat de puternic, incat aproape amorteste limba, in timp ce calitatile cultivate in climat mai rece au aroma si gust din ce in ce mai slabe. Pregatire si depozitare : Oregano se poate creste usor in curte, asa ca frunzele proaspete nu sunt greu de procurat. Cand cumparati oregano aveti grija ca crengutele sa fie foarte intens colorate in verde si sa nu fie moi.
Oregano se poate pastra in frigider cam trei zile. Durata de depozitare se poate prelungi daca se pun tulpinile intr-un pahar cu apa, totul ambalat cu grija intr-o punga de plastic.
Frunzele proaspete se pot congela. Pentru aceasta frunzele se spala si se usuca, se desprind de tulpini si se pun in pungi de plastic, cu grija, pentru a nu le strivi sau indoi, la adapost de aer. Nu este nevoie sa fie dezghetate inainte de folosire. Congelat rezista aproape un an.
Pentru a usca frunzele proaspete atarnati tulpinile intr-un loc intunecos, cu ventilatie buna. Odata uscate trebuiesc ferite de aer, umezeala si lumina. Rezista astfel cca 6 luni.
Origine : Cele mai importante specii de oregano provin din regiunea mediteraneeana. Cele mai importante specii sunt origanum vulgare (in toata Europa), origanum onites (Grecia si Asia Mica) si origanum heracleoticum (in Italia, Balcani, Asia de vest).
Oregano este inrudit cu maghiranul (provenit din Asia Mica), avand totusi gust si aroma un pic diferite.
Oregano mexican (lippia graveolens) are o aroma mai puternica.
Etimologie : Numele grecesc “origanon” provine din “oros” (munte) si “ganousthai” (delicatesa), din cauza faptului ca oregano prefera, in climatul mediteraneean, altitudinile mai mari.
Unele denumiri scandinave contin si ele elemente asemanatoare; norvegianul “bergmynte” si islandezul “bergminta”, care inseamna “menta de munte” si finlandezul “makimeirami” “maghiran de deal” (maghiranul apartine aceleiasi familii de plante ca menta si oregano).
Oregano are denumiri foarte asemanatoare in majoritatea limbilor europene: engleza, germana, olandeza, daneza, poloneza, ceha, spaniola, islandeza, romana si ebraica. Minore modificari de scriere au aparut in alte limbi: “origano” in italiana, “orenga” in catalana, “oregao” in portugheza. Daor in cateva limbi denumirea este schimbata semnificativ: “riegnu” in malteza, “rigani” in greaca, “rigan” in bulgara.
Utilizari culinare : Oregano este un condiment robust, care rezista bine tratamentelor termice, putand fi adaugat in preparate la inceputul timpului afecta gatitului. Este folosit atat in stare proaspata, cat si uscata. Cand este uscat, ca si cimbrul si rozmarinul, are gust si aroma mai puternice decat in stare proaspata.
Bucatariile mediteraneene sunt cele care pun in valoare cel mai bine calitatile acestui condiment. Oregano este omniprezent in bucataria italiana unde este combinat cu rosii, legume fierte si fripte, carne. Impreuna cu busuiocul da aroma caracteristica bucatariei italiene.
Felul de mancare cel mai bine asociat cu oregano este pizza. Pizza se mananca de mai mult de un secol in Italia. Conform legendei, pizza a aparut in 1889, cand regele Umberto si sotia sa, Margherita, au poposit in Napoli. Pizza, pe acea vreme, era un fel de paine alba asezonata cu pasta de rosii. In onoarea reginei, un bucatar local a imbogatit compozitia: pe langa rosii, a adaugat branza mozzarella si busuioc verde, in culorile steagului italian. Aceasta inventie a devenit cunoscuta sub numele de pizza Margherita si s-a raspandit in intreaga lume.
Astazi pizza utilizeaza mai mult oregano decat busuioc, plus o multitudine de alte ingrediente: sunca, carnati, peste, scoici, ciuperci, vinete, ceapa, usturoi, masline, capere, ansoa etc.
Oregano se poate combina foarte bine cu masline, capere si leustean. Mai mult, se armonizeaza foarte bine si cu mancarea picanta, utilizat astfel mai ales in sudul Italiei, in Franta, Grecia si Spania.

Oregano este unul dintre condimentele extrem de importante ale bucatariei grecesti potrivindu-se foarte bine cu maslinele si usturoiul, alte doua ingrediente specifice Greciei. Cu oregano se asezoneaza carnea de porc, vita, pui, miel, vanat, pestele si fructele de mare, legumele (de remarcat folosirea sa in multitudinea de preparate cu legume umplute cu un amestec de carne, orez si condimente), leguminoasele (fasole, linte, naut) etc.

In afara regiunii mediteraneene oregano se foloseste surprinzator de putin. Mai popular in SUA si Mexic este oregano-ul mexican, cu gust mai puternic, frecvent folosit alaturi de ardei iuti si fasole in multe mancaruri mexicane unde se combina si cu alte ingrediente: boia, usturoi, ceapa si chimen.

Share
Raportare greseli de ortografie:
vreau sa semnalez existenta unei greseli de ortografie.