Pandanus, flori de (Pandanus odoratissimus )

Cautare:
PANDANUS, FLORI DE - PANDANUS ODORATISSIMUS
Nume engleza : Screw pine, Screw tree, Pandanus Alte nume : Apa de kewra Partea folosita : Florile mascul. Acestea sunt folosite aproape exclusiv sub forma de distilat apos numit “apa de kewra”. In limbile europene nu se face distinctia intre specia care da frunze si grupul de specii care dau flori. Familia de plante : Pandanaceae.
Sursa foto : desicritics.org
Descrierea plantei si cultivare : Pandanus este o planta ciudata, pe papainoage, sau radacini aeriene, care sprijina planta in asa fel incat pare suspendata in aer. Aceste plante sunt fie tufe, fie copaci intre 3 si 9 m inaltime, cu frunze rigide, cu marginile taioase. Fructele sunt mari, asemanatoare ananasului, dar fara pamatuful de frunze din varf. Descrierea condimentului : Florile de kewra au un parfum dulce, oarecum asemanator cu cel al trandafirului, dar mai fructat. Distilatul, “apa de kewra”, este foarte diluat; se poate folosi cu lingurita, daca nu chiar cu lingura. Pregatire si depozitare : Fructele coapte se pot manca proaspete, sau se pot gati si pastra. Fructele proaspete sunt foarte gustoase; extragerea sucului, sau pulpei, din fibrele dure este dificil. Fructele fierte au consistenta dovleacului fiert si se folosesc deseori in amestec cu nuca de cocos rasa.
Faina si pasta de pandanus, invelite in frunze de pandanus, se pot pastra ani de zile. Pentru a fi transformate in pasta, fructele se coc vreme indelungata intr-un vas de pamant, apoi se rad. Pulpa se pune pe frunze, se lasa sa se usuce pana capata o consistenta lipicioasa, apoi se ruleaza in frunza. Pentru a face faina fructele se coc numai o ora, se piseaza, se usuca la soare, apoi se mai coc un timp pe pietre fierbinti.
Origine : Mai multe specii ale genului cresc in regiunile tropicale ale Asiei de Sud si de Sud-Est; unele din ele au frunze parfumate. Specia cea mai importanta ca sursa de apa de kewra este Pandanus odoratissimus, originar din Asia peninsulara de sud-est; este foarte mult cultivat pe coasta de est a Indiei (Orissa).
O specie indeaproape inrudita este Pandanus tectorios, care creste din Australia pana in Polinezia. Florile sale sunt parfumate, dar nu este folosit pentru a produce apa de kewra.
Alte specii de pandanus sunt apreciate datorita fructelor lor comestibile sau frunzelor dure, care se pot folosi pentru impletituri.
Etimologie : Vezi FRUNZE DE PANDANUS. Utilizari culinare : Florile au un parfum delicat si pot fi folosite pentru a aromatiza mancarea, mai ales dulciurile din nordul Indiei. Acest condiment nu trebuie confundat cu frunzele de pandanus, care provind de la o specie inrudita si sunt uneori folosite in sudul Indiei pentru a aromatiza preparatele dulci din orez.

Apa de pandanus, distilata din flori-mascul, este populara in nordul Indiei si se foloseste mai ales pentru a da aroma dulciurile extraordinare pe care indienii stiu sa le prepare din ingrediente atat de comune ca laptele si zaharul. Pentru dulciuri cele mai importante produse lactate sunt laptele condensat si o varietate de branza indiana (paneer). Pentru aceasta, mai intai se fierbe laptele, obtinandu-se un lichid vascos, numit “rabadi“; prin continuarea fierberii, se ajunge la o masa lipicioasa si aromatica, numita “khoya“. Branza indiana se obtine prin precipitarea proteinei din laptele fiert, adaugand un acid; in forma sa proaspata se numeste “chena“, sau “chhena“, si se poate compacta sub forma unui produs numit “paneer“. Chena se poate inlocui cu orice branza de vaci neutra la gust; in loc de khoya, se poate folosi un amestec vascos de lapte si lapte praf.

Printre cele mai cunoscute dulciuri indiene, atribuite mai ales bucatariei bengaleze, se numara “ras gulla“ (bile de chena si faina, fierte in sirop), “gulab jamun“ (bile de khoya si faina, prajite si servite cu sirop), si “ras malai“ (bile de chena intr-un sos rabadi foarte cremos). Ca sa nu se piarda parfumul delicat, bilele se stropesc cu apa de pandanus chiar inainte de a fi servite; numai ras gulla se lasa uneori sa se inmoaie in sirop de pandanus mai multa vreme, dar in acest caz este important sa se inchida ermetic containerul. Ca alternativa se poate folosi sofranul pentru a aroma sosul de ras malai – dar pentru alte retete sofranul nu mai este la fel de potrivit.
O alta utilizare a apei de pandanus se leaga de preparatele din orez, foarte aromate, pentru care este faimoasa bucataria Moghul (“biriyani“). Cele mai elaborate retete cer ca orezul sa fie stropit cu apa de kewra chiar inainte de a fi servit. In Asia centrala si in tarile Golfului, unde nu se cunoaste pandanusul, mancaruri similare sunt deseori parfumate cu apa de trandafir, care este de asemenea delicioasa.

Desi copacul de pandanus creste aproape peste tot in Asia tropicala, apa de kewra este in principal o aroma nord-indiana, care nu se mai foloseste in alta parte. Emigrantii indieni insa au luat cu ei pasiunea pentru aceasta mirodenie si au transplantat pandanusul si in alte zone tropicale. In bucataria occidentala apa de kewra este o alternativa eleganta la esentele florale deja in uz, ca trandafirul sau portocala.

Share
Raportare greseli de ortografie:
vreau sa semnalez existenta unei greseli de ortografie.