Pandanus, frunze de (Pandanus amaryllifolius )

Cautare:
PANDANUS, FRUNZE DE - PANDANUS AMARYLLIFOLIUS
Nume engleza : Pandanus, Screw pine, Screw tree Alte nume : Partea folosita : Frunzele, aproape intotdeauna proaspete, dar usor fanate. Chiar si in zona lor de origine frunzele de pandanus sunt deseori inlocuite cu un extract care contine si colorant alimentar verde. Mai rar se folosesc si uscate. Familia de plante : Pandanaceae (familia palmierului).
Sursa foto : www.spice-world.de
Descrierea plantei si cultivare : Pandanus este o planta ciudata, pe papainoage, sau radacini aeriene, care sprijina planta in asa fel incat pare suspendata in aer. Aceste plante sunt fie tufe, fie copaci intre 3 si 9 m inaltime, cu frunze rigide, cu marginile taioase. Fructele sunt mari, asemanatoare ananasului, dar fara pamatuful de frunze din varf. Descrierea condimentului : Aroma frunzelor este distincta si greu de descris, oarecum asemanatoare celei de nuca, amintind de fanul proaspat, categoric placuta. Un miros similar poate fi intalnit la unele varietati de orez aromatic din sud-estul Asiei (de exemplu orezul thailandez, cu miros de iasomie, numit Jasmine). Pregatire si depozitare : Frunzele proaspete se folosesc pentru a inveli pestele care se gateste prin frigere, prajire sau in aburi. Frunzele uscate se folosesc pentru a da aroma preparatelor, in special orezului. Origine : Cu exceptia rudelor sale care produc flori (vezi PANDANUS FLORI), Pandanus amaryllifolius nu creste salbatic. In zilele noastre este raspandit in tot sudul Indiei, Asia peninsulara de sud-est, Indonezia si vestul Noii Guinee.
Este interesant de remarcat ca Pandanus amaryllifolius este singura specie de pandanus cu frunze parfumate. Acest lucru, impreuna cu raritatea florilor-mascul si lipsa unei populatii in stare salbatica, sugereaza o lunga traditie de cultivare. Singurele situatii cunoscute in care planta a facut flori sunt notate in insulele Molucce, si este plauzibil ca specia sa fi evoluat acolo.
Etimologie : Numele genului deriva din numele indonezian al copacului, “pandan“. Utilizari culinare : Frunzele de pandanus sunt un aromatizant popular in Asia tropicala, din sudul Indiei pana in Noua Guinee. Sunt folosite in multe scopuri diferite, dar mai ales in combinatie cu orezul, pentru ca acesta are cel mai mult de profitat de pe urma parfumului frunzelor de pandanus.
Pe subcontinentul indian frunzele de pandanus se folosesc la curry-urile din Sri Lanka (deseori impreuna cu frunzele de curry). Cartile de bucate indiene ignora insa acest condiment neobisnuit.

Utilizarea frunzelor de pandanus se concentreaza in Asia de sud-est: in Thailanda, Malaysia si Indonezia frunzele de pandanus sunt foarte apreciate, pentru ca parfumul lor potenteaza aroma orezului. Orezul fiert in lapte de cocos si aromat cu frunze de pandanus este o delicatesa chiar si cand este mancat singur; adaugand cateva ingrediente se ajunge la specialitatea indoneziana “nasi kuning“. Delicios este si orezul fiert la aburi, in cosuri mici facute din frunze de pandanus, asa cum se face de multe ori in Indonezia. Frunzele de pandanus sunt foarte populare si in Bali.
Gustul intens al pandanusului aminteste de varietatile aromatice de orez (de exemplu orezul thailandez cu aroma de iasomie, “khao hom mali“ sau Jasmine) din Asia de sud-est. Varietatile mai putin nobile de orez se pregatesc de multe ori cu frunze de pandanus, pentru a simula aroma unui orez mai scump. Unele carti sustin ca in acest fel frunzele de pandanus confera orezului nu numai parfumul, ci si culoarea verde – dar acest lucru nu s-a demonstrat.

In bucataria thailandeza frunzele de pandanus se folosesc uneori ca ambalaj foarte parfumat. Puiul cu pandanus (“gai hor bai toey“) este o reteta clasica si foarte cerut in restaurante: bucatele de pui marinat se invelesc in frunze de pandanus si se prajesc in wok. Desi frunzele sunt prea tari pentru a fi mancate, ele confera carnii o aroma extrem de exotica.
In toata Asia de Sud-Est frunzele de pandanus isi gasesc cea mai importanta aplicatie in deserturi: in Thailanda bauturile din lapte de cocos cu aroma de pandanus, bine racite, sunt foarte apreciate; in Indonezia frunzele de pandanus sunt transformate in preparate asemanatoare inghetatei. Mai mult, frunzele de pandanus apar foarte frecvent in budinci, sau creme dulci pe baza de orez lipicios. Pentru aceste preparate orezul se fierbe in apa, cu zahar de palmier si frunze de pandanus, rezultand o masa care se semi-solidifica prin racire. Inainte de a o servi se stropeste cu lapte de cocos. De multe ori este posibil sa se inlocuiasca pandanusul cu vanilie, sau alte arome de nuca (de exemplu, extract de alune), dar rezultatul nu este acelasi.
Cum frunzele nu pot fi uscate fara a se pierde aroma, multi bucatari prefera esenta (“pandan“ in indoneziana, “toey“ in thailandeza). De obicei esenta este verde-stralucitoare din cauza colorantului alimentar adaugat; aceasta culoare convine obiceiului asiatic de a da culori intense si nerealiste tuturor dulciurilor, dar este o pacoste daca se doreste folosirea extractului pentru mancaruri picante.

Share
Raportare greseli de ortografie:
vreau sa semnalez existenta unei greseli de ortografie.