Roinita (Melissa officinalis)

Cautare:
ROINITA - MELISSA OFFICINALIS
Nume engleza : Lemon balm, balm Alte nume : Iarba stupilor, iarba lamaioasa Partea folosita : Frunzele de roinita (sau iarba stupilor, cum mai este denumita) sunt folosite drept condiment. Familia de plante : Lamiaceae (familia mentei).
Sursa foto : www.artisticgardens.com
Descrierea plantei si cultivare : Rizomul roinitei este scurt, tulpinile patrate si ramuroase, de 30-60 cm inaltime. Frunzele sunt in forma de inima, dantelate, de culoare verde-inchisa si cu o aroma de lamaie, mai ales cand sunt frecate cu degetele. Gustul frunzelor este de asemenea asemanator cu cel al lamaii.
Florile sunt albe sau galbene si apar sub frunze; traiesc din iunie pana in octombrie.
Planta moare iarna, dar radacina este perena.
Roinita creste liber in orice sol si se inmulteste prin seminte, divizarea si taierea radacinilor. Ea trebuie plantata nu mai tarziu de luna octombrie, astfel ca mladitele sa apara inainte de a da frigul. Radacinile pot fi divizate in bucati mai mici, cu trei sau patru muguri fiecare, si plantate la distante de 60 cm una de alta. Nu are nevoie de altceva decat sa fie curatata de buruieni, sa se taie toamna tulpinile deteriorate si sa se sape pamantul din jur.
Descrierea condimentului : Frunzele de roinita au o aroma proaspata, de citrice. Gustul lor este asemanator cu al lamaii, mirtului lamaios si lemongrass-ului. Pregatire si depozitare : Frunzele de roinita se consuma si proaspete, si uscate. Cand sunt proaspete aroma si gustul lor sunt mai puternice. Frunzele de roinita proaspete se pastreaza la rece cateva zile; uscate, se depoziteaza la adapost de lumina, umezeala si aer si rezista cateva luni. Origine : Roinita este originara probabil din vestul Asiei. Etimologie : Denumirea in engleza a roinitei este ”lemon balm”. Balm este o prescurtare pentru balsam, care provine din latinescul ”balsamum”, ce denumea arborele de balsam; termenul latin era utilizat si pentru a denumi rasina obtinuta din acest arbore (”balsam de Mecca”). Sursa primara a cuvantului pare a fi ”boshem” din ebraica veche, care denumea arborele de balsam dar insemna si ”aroma”, sau ”mirodenie”, in general.
Termenul botanic ”melissa” a fost imprumutat in Evul Mediu din limba greaca, din ”melisso-phyllon”, care inseamna ”frunza albinei” (planta fiind bogata in nectar, atragea albinele). Asociatii similare s-au petrecut in mai multe limbi europene: ”iarba stupilor” in romana, ”bijenkruid” (planta albinei) in olandeza, ”mezfu” (iarba albinei) in maghiara, ”matosina” (regina albinelor) in bulgara si, similar cu aceasta din urma, ”medunka” in ceha, ”medovka” in slovaca si ”maticnjak” in croata.
Din cauza aromei de lamaie multe denumiri asociaza termenul ”lamaie” in numele plantei: ”Zitronenmelisse” in germana, ”erva cidreira” in portugheza, ”citromfu” in maghiara, ”citronkruid” in olandeza, ”erba limona” in italiana, ”lymonna trava” in ucrainiana, ”rihan al-limun” in araba, toate insemnind ”iarba lamaioasa”.
Utilizari culinare : Roinita este folosita mai mult in medicina decat in bucatarie. Are totusi valoarea sa ca mirodenie datorita gustului proaspat, de lamaie, care o face un substitut perfect pentru lemongrass (cand este proaspata) si pentru dafinul american (cand este uscata).
In Europa centrala este folosita uneori la aromatizarea bauturilor dulci. Frunzele de roinita sunt un element decorativ si aromat pentru multe feluri principale si salate. Se potrivesc cel mai bine cu peste, carne de pui si salate. Se prepara si un pesto ce foloseste frunze de roinita in loc de cele de busuioc.
Roinita merge foarte bine si cu fructele, mai ales cu mere. De asemenea, poate aromatiza perfect oteturile.

Share
Raportare greseli de ortografie:
vreau sa semnalez existenta unei greseli de ortografie.