SUSAN SALBATIC - PERILLA FRUTESCENS
Nume engleza :
Perilla, Beefsteak plant, Chinese Basil, Wild sesame
Alte nume :
Perilla
Partea folosita :
In Japonia se cultiva doua variante de Perilla frutescens: varietatea crispa, numita „shiso”, are frunze frumoase, franjurate, si este crescuta pentru frunzele sale aromatice. Acestea pot fi verzi (“ao-jiso”) sau rosii (“aka-jiso”). Frunzele se folosesc in general proaspete, dar se pot si congela.Cealalta varianta este cunoscuta sub numele de “egoma”. Este apreciata pentru uleiul extras din seminte, care se foloseste in ceremoniile shintoiste, dar si ca supliment nutritiv (extrem de scump). Ocazional, semintele uscate se folosesc drept condiment.
Familia de plante : Lamiaceae (familia mentei).
Sursa foto : www.marlysgardens.com
Ca si in cazul celorlaltor plante din aceeasi familie, caracteristicile olfactive pot varia mult si depind, pe langa factorii genetici, de sol si clima.
Pregatire si depozitare : Frunzele se folosesc exclusiv proaspete, rareori murate si condimentae cu ardei iute. Frunezle proaspete se pot pastra cateva zile la rece, dar nu in frigider. Origine : Planta provine din Asia de est si de sud-est. Etimologie : In Coreea, unde susanul salbatic este un condiment important, planta este cunoscuta sub numele de “tul-kkae”. Acest nume inseamna, literal, “susan salbatic” – lucru ciudat, pentru ca plantele nu sunt inrudite. I se mai spune si” kkaennip”, asica “frunza de susan”. Si numele japonez “egoma” este derivat din acelasi “susan” (“goma”), si inseamna “boaba de susan”. Utilizari culinare : Frunzele aromatice de susan salbatic sunt populare in zone din Orientul Indepartat.
Chinezii nu il folosesc decat aproape numai ca medicament, caci stimuleaza activitaea interferonilor si, deci, sistemul imunologic.
In Vietnam, de exemplu, sunt servite, printre alte ierburi, ca garnitura parfumata pentru supele cu taitei si pachetelele de primavara. In bucataria coreeana, au utilizari similare, dar mult mai extinse. Frunzele de susan salbatic se mureaza, asezonate cu mult piper rosiu macinat. Coreenii folosesc, ca si japonezii, uleiul bogat aromat, asemanator cu cel extras din semintele prajite de susan. De asemenea, semintele de susan salbatic se folosesc, amestecate cu sare si seminte de susan si pisate, ca aromatizant pentru o gama larga de preparate.
Susanul salbatic este una din putinele plante aromatice care s-au impus in bucataria japoneza (shiso). Frunzele de susan salbatic se folosesc pentru a ornamenta “sashimi”, celebrul peste crud si “tempura”, o reteta japoneza de influenta portugheza. In principiu tempura consta in legume (cartofi, morcovi), sau fructe de mare, invelite in aluat semi-lichid si prajite in ulei de susan diluat. Secretul este aluatul foarte special, facut cu apa rece-gheata si consumat imediat, rezultand o crusta unica, usoara, aproape transparenta. Frunzele de susan salbatic se pot folosi fie ca garnitura, fie se pot inveli in crusta si praji in sine.
In Japonia varietatile de susan salbatic cu frunze rosii, sau violete, se fololsesc pentru a da culoare si gust muraturilor; ele apar in “beni shoga” (ghimbir murat, mancat cu sushi, vezi wasabi) si in “umeboshi” (fructe necoapte murate in apa sarata).
In Occident susanul salbatic inca nu a capatat mare popularitate. Exista potential pentru folosirea frunzelor datorita gustului lor subtil, dar susanul salbatic cu frunze rosii este probabil mai interesant pentru proprietatile sale colorante. Cu frunze rosii de susan salbatic, se pot obtine culori de la roz pal la rosu-cabernet. Tweet this!
Share
Raportare greseli de ortografie:
vreau sa semnalez existenta unei greseli de ortografie.
vreau sa semnalez existenta unei greseli de ortografie.