ZEDOARY - CURCUMA ZEDOARIA
Nume engleza :
Zedoary, Arrowroot, White tumeric
Alte nume :
Curcuma alba
Partea folosita :
Rizomul.
Familia de plante :
Zingiberaceae (familia ghimbirului).
Sursa foto : searchcurcuma.blogspot.com
Gustul este usor camforat, cu o nuanta reziduala amaruie.
Se comercializeaza sub forma de pudra (“kentjur” in magazinele chinezesti), sau uscat si feliat, cu exterior cenusiu si interior galben pana la cenusiu-alburiu. Exista doua tipuri de zedoary vandute pe pietele indiene – curcuma “zedoaria”, sau “rotunda” (mica si plinuta ca ghimbirul), si curcuma “zerumbet”, sau “lunga” (elongata si subtire cum este curcuma).
Pregatire si depozitare : Zedoary se usuca si se marunteste intr-un mojar. Se depoziteaza in containere inchise ermetic. Origine : Planta pare sa provina din India de nord-est, dar in zilele noastre se cultiva pe scara larga in India, Asia de sud-est si China. Etimologie : Numele europene isi au originea in termenele din araba “jadwaar” si farsi “zedwaar”. Utilizari culinare : Zedoary este mult utilizat ca medicament in China si Japonia; uleiul esential are o oarecare importanta in industria parfumurilor si a bauturilor alcoolice. Nu are insa mare importanta ca mirodenie.
In Thailanda rizomul tanar este deseori consumat ca leguma intens aromatica si poate fi folosit in prepararea pastelor de curry.
In India zedoary este uneori folosit pentru a aromatiza muraturile (“achar”) pentru care este celebra bucataria indiana. In acest scop rizomul proaspat este ras si adaugat la amestecul pentru muraturi.
Din cauza gustului amar rizomul uscat este rareori folosit ca mirodenie de sine statatoare, dar apare uneori in amestecuri de mirodenii (pudra de curry).
Sursele medievale europene, pana in secolul al XVI-lea, mentioneaza deseori zedoary ca mirodenie. In afara cazului in care este vorba de o confuzie cu un alt rizom parfumat, acest lucru poate fi considerat o indicatie a felului radical in care s-a modificat gustul oamenilor in decursul a cateva secole.
Desi zedoary amar a iesit din uz in majoritatea bucatariilor moderne, alte mirodenii amare si-au pastrat pozitia importanta. Populara in Europa este coaja de portocala (de exemplu, pentru marmelada englezeasca), pelinul negru si ruda sa apropiata, lemnul-domnului; vechii romani indrageau o varietate de telina amara si de varnant amar. Un alt condiment, deosebit de amar, schinduful, este un aromatizant cu mare popularitate in bazinul estic al Mediteranei si in India. Mai mult, bauturile alcoolice amare (de exemplu, Angostura) sunt uneori folosite pentru a condimenta legumele, sau chiar salatele de fructe. Merita observat ca gustul amar este un aperitiv puternic, si deci are mari merite culinare.
Mai multe ierburi aromatice au un subtext amar semnificativ; trebuie mentionate foile de dafin si mirtul, alaturi de mai multe ierburi din familia mentei (lamiaceae): isopul, salvia, levantica si rozmarinul. Ierburile amare sunt valoroase pentru gatit si sporesc calitatea mancarii; mai important insa, stimuleaza secretia bilei, ajutand astfel digestia, lucru extrem de avantajos pentru carnurile grase.
Pe langa zedoary, mai exista si alte condimente tropicale amare, nici unul foarte popular in Occident. Scortisorul (scortisoara chinezeasca / cassia), piperul de Guineea (amar si iute-patrunzator), si piperul de Cubeba (in acelasi timp amar, iute si parfumat) sunt astazi considerate surogate inferioare ale scortisoarei si, respectiv, piperului negru, desi importanta lor in Europa a fost mult mai mare in secolele trecute. Tweet this!
Share
Raportare greseli de ortografie:
vreau sa semnalez existenta unei greseli de ortografie.
vreau sa semnalez existenta unei greseli de ortografie.