CEAPA - ALLIUM CEPA
Nume engleza :
Onion
Alte nume :
Partea folosita :
Ceapa formeaza un bulb, adica un buchet de frunze subterane, care au menirea de a inmagazina energia ce permite cresterea odata cu venirea primaverii. In afara de bulb, frunzele verzi supraterane se pot de asemenea folosi in bucatarie (ceapa verde sau ceapa de primavara). Gustul lor este asemanator cu al arpagicului, dar mai puternic.
Familia de plante :
Alliaceae (familia cepei).
Sursa foto : www.dreamstime.com
Daca ceapa apuca sa inmugureasca, mugurii trebuie taiati iar ceapa trebuie folosita cat mai repede.
Origine : Ceapa pare a-si avea originea in Asia Centrala, sau de vest. In Europa este cunoscuta inca din Epoca de Bronz; impreuna cu usturoiul, ceapa este mentionata in cea mai veche parte a Bibliei, in Pentateuch. Etimologie : In limbile romanice numele cepei deriva din latinescul “cepa”, sau din diminutivul sau “cepula”; exemplele includ “cipolla” in italiana, “cebo” in provensala si “ceapa” in romana; vezi si “qepë” in albaneza. Este de notat faptul ca in unele limbi romanice si numele arpagicului vine din aceeasi radacina, si poate fi foarte asemanator. Din aceeasi familie fac parte si numele din limbile nord si est europene, probabil venite pe filiera germana: “sibul” in estoniana, “sipuli” in finalndeza, “cibula” in slovaca si “tsybulya” in rusa.
“Oignon” in franceza, “onion” in engleza si “ui” in olandeza provin toate din latinescul “unio”, posibil inrudit cu “unus” (unu), datorita bulbului unic, de forma perfecta al cepei, prin contrast cu multitudinea de catei din capatana de usturoi.
“Lök” in suedeza, “laukur” in islandeza si celelalte forme similare apartin toate unui grup de cuvinte discutat pe larg la USTUROI.
Numele bulgaresc “kromid” este imprumutat din grecescul “kremmidi”. Acesta are o lunga istorie, si a fost folosit si de Homer, care ne povesteste ca eroii Iliadei, acum mai bine de 3.000 de ani, mancau ceapa la vin: “kromyon poto opson”, adica “ceapa adauga savoare vinului”.
Numele cepei in limbile semitice sunt foarte asemanatoare intre ele: “basl” in araba, “bazal” in ebraica, “basal” in malteza. Toate deriva dintr-o radacina semitica comuna, cu sensul de baza “a coji”. Basal din araba a trecut in turca in perioada otomana, dar acum a fost abandonat in favoarea cuvantului “soğan”, derivat dintr-o limba uralo-altaica.
Utilizari culinare : Ceapa este categoric un caz de granita intre condimente si legume; este un ingredient indispensabil pentru aproape orice bucatarie a lumii si se foloseste la un numar imens de mancaruri foarte diferite.
Pastele preparate prin pisarea cepei, la un loc cu alte mirodenii, sunt cunoscute in foarte multe tari. Cum ceapa cruda se amaraste foarte repede, astfel de paste trebuiesc consumate proaspete si fara intarziere; pot fi pastrate daca li se adauga un acid (de exemplu, otet sau zeama de lamaie). Indonezia are o larga varietate de condimente-pasta pe baza de ceapa (bumbu, vezi LEMONGRASS); din Lumea Noua, jerk-ul jamaican este cel mai celebru exemplu. Ambele preparate se folosesc pentru a marina pestele, sau carnea.
In India ceapa este baza pentru cele mai multe sosuri. Aproape orice reteta nord-indiana incepe cu aceeasi procedura: se prajeste incet ceapa tocata, se adauga condimente (de multe ori usturoi proaspat si ghimbir, dar si condimente uscate, cum ar fi coriandrul, chimionul turcesc, cernusca, curcuma, cardamomul negru, ardeii iuti) si se prajesc pana cand ceapa devine aurie. Amestecul (masala umeda) poate fi apoi pasat, inabusit cu rosii, sau iaurt, sau pur si simplu adaugat la legumele, sau carnea, care fierb. Face parte din arta gatitului indian sa estimezi dinainte cantitatea de condimente; daca e prea mare, sau prea mica, eroarea va deveni vizibila abia in ultima faza a gatitului, cand nu se mai pot face ajustari.
In bucataria imperiala din nordul Indiei (bucataria Moghul, vezi CHIMION NEGRU), sosurile se prepara similar, insa condimentele aromatice (scortisoara, foile de dafin indian si cuisoarele) se folosesc cu mai multa larghete, in detrimentul ardeilor iuti.
In Myanmar, sosurile pe baza de ceapa se prepara in alt fel; pozitia tarii (fosta Birmania), intre China, India si Thailanda, a dat nastere unei bucatarii unice. Mancarurile numite “curry” in Myanmar sunt alcatuite din cuburi de carne, sau de legume, fierte inabusit intr-un sos bogat si picant, preparat dinainte; ceapa, otetul, usturoiul, ghimbirul proaspat, chimionul, coriandrul si, desigur, ardeiul iute se amesteca pana formeaza o pasta moale, apoi se prajesc in ulei de susan pana cand grasimea se separa de sos. Prin indelunga prajire, curry-ul birmanez capata un gust foarte complex, care nu se regaseste in bucatariile altor tari.
Prin prajire ceapa isi schimba gustul si devine mai dulce si mai aromata; aroma se dezvolta cel mai bine daca dupa prajirea indelungata se transfera in grasime mai rece. Inelele de ceapa prajita sunt foarte populare in Europa Centrala, ca decoratie (pentru piureul de cartofi in Germania, de exemplu), dar sunt cunoscute si in Vietnam si, mai ales, in Indonezia, unde” nasi goreng” (orez prajit) este aproape intotdeauna decorat cu inele de ceapa. Dupa ce au fost scoase din grasimea in care s-au prajit, inelele de ceapa se pot pastra cateva ore fara sa-si piarda textura crocanta, daca sunt tinute intr-un container inchis ermetic.
Ceapa mai potate fi si uscata, caz in care, din nou, isi va schimba aroma si gustul, si va deveni mai asemanatoare cu usturoiul. Pudra de ceapa are mare popularitate in sudul SUA si in Mexic, si intra in compozitia amestecului de condimente chili-con-carne, impreuna cu chimion, oregano, usturoi, piper si ardei iuti. Tweet this!
Share
Raportare greseli de ortografie:
vreau sa semnalez existenta unei greseli de ortografie.
vreau sa semnalez existenta unei greseli de ortografie.