Lamaita (Lippia citriodora )

Cautare:
LAMAITA - LIPPIA CITRIODORA
Nume engleza : Lemon scented verbena Alte nume : Verbina aromata Partea folosita : Frunzele, utilizate mai ales proaspete. Familia de plante : Verbenaceae (familia verbinei).
Sursa foto : www.hairypotplants.co.uk
Descrierea plantei si cultivare : Lamaita este o tufa ramuroasa, ce poate atinge si 4 m inaltime. Frunzele sunt foarte aromate, lunguiete, ascutite la capat, aranjate cate trei; ele au o lungime de 7-10 cm, marginile sunt netede. Culoarea frunzelor de lamaita este verde pal, cu striatii puternice. Frunzele, daca sunt recoltate in perioada de inflorire a plantei, raman parfumate ani de zile si sunt folosite si la prepararea parfumurilor
Florile sunt mici, de culoare purpuriu deschis si infloresc in august.
Descrierea condimentului : Lamaita are un miros neobisnuit de proaspat si de pur, asemanator cu al lamaii, mai intens decat al altor plante cu aroma asemanatoare. Pregatire si depozitare : Frunzele de lamaita se consuma proaspete, mai putin uscate. Daca sunt proaspete se pot conserva cu succes cca. 2 saptamani in frigider. Uscate, pastrate la adapost de lumina, aer si umezeala, rezista cateva luni. In stare uscata, aroma si gustul sunt mult mai slabe. Origine : Lamaita este originara din America de Sud (Chile si Peru). Genul Lippia contine cca. 200 de specii care traiesc in zonele tropicale din Africa si America de Sud. Dintre acestea, ”lippia graveolens” (oregano mexican) este cea mai cunoscuta. Etimologie : Denumirea ”verbena” din latina (“creanga ramuroasa”) sta la baza denumirilor plantei in multe limbi europene. Acestea il asociaza de obicei cu epitete derivand de la lamaie: ”lemon verbena” in engleza, ”verveine citronelle” in franceza si ”Zitronenverbene” in germana.
Vechiul nume al genului botanic ”aloysia” a fost pus in onoarea reginei Maria Luisa Teresa de Parma (1751-1819), sotia lui Carlos al IV-lea al Spaniei. Unele denumiri ale lamaitei contin si un element referitor la Luisa: ”hierba luisa” (Iarba Luisei) in spaniola, ”alojzia citronova” (lamaia Luisei) in slovaca, ”louiza” in greaca si ”luiza” in ebraica.
Utilizari culinare : Aroma lamaitei este pura si proaspata (dintre celelalte plante cu miros de lamaie doar mirtul lamaios este la fel de parfumat). Din pacate, lamaita este din ce in ce mai putin plantata in zilele noastre, iar meritele sale culinare par a fi cazut in uitare.
Ca si alte plante cu aroma de lamaie, lamaita este utilizata la aromatizarea preparatelor din peste, fructe de mare si pasare. Este intalnita si la prepararea dulciurilor si bauturilor.
Lamaita are o foarte puternica afinitate cu fructele (mai mare decat a roinitei). Aroma sa imbogateste aromele naturale ale fructelor si da salatelor o savoare neobisnuita.
O alta aplicatie a lamaitei este la prepararea serbeturilor de fructe si a inghetatei.
In ce priveste preparatele ce necesita tratament termic, lamaita este aproape inexistenta. Motivul principal este ca la temperatura aroma sa se pierde, astfel ca se folosesc alte condimente cu aroma citrica, mai usor disponibile (coaja rasa de limeta si de lamaie, lemongrass etc.).

Share
Raportare greseli de ortografie:
vreau sa semnalez existenta unei greseli de ortografie.