LEMN DULCE - GLYCYRRHIZA GLABRA
Nume engleza :
Licorice, Spanish Juice, Black Sugar, Liquorice
Alte nume :
Partea folosita :
Radacina si sucul extras din ea.
Familia de plante :
Fabaceae (familia fasolei).
Sursa foto : www.dreamstime.com
Radacina de lemn dulce coboara sub pamant cca. 1 m si formeaza o retea extinsa de rizomi, care sunt recoltati dupa 3-5 ani de la plantare. Radacina si rizomii sunt curatati, terciuiti si apoi fierti; fiertura este dupa aceea concentrata prin evaporare, obtinandu-se condimentul numit lemn dulce.
Descrierea condimentului : Radacina de lemn dulce uscata arata ca un lemn uscat, foarte tare si fibroasa, de cca. 1 cm diametru, cu coaja bruna si cu interior de culoare galbena. Condimentul este disponibil uscat, fie intreg, fie pulbere si ca batonase solide de esenta concentrata, de culoare neagra, lucioase, dulci si partial solubile in apa.
Aroma de lemn dulce este asemanatoare cu cea a feniculului, dar considerabil mai puternica. Gustul este dominant dulce, asemanator cu cel al anasonului, dar cu o mica tenta remanenta amaruie si un pic sarata. Daca este mestecat, pare sa devina din ce in ce mai dulce.
Pregatire si depozitare : Radacina uscata de lemn dulce trebuie doar ferita de umezeala si rezista indefinit. Ea poate fi feliata, sau macinata, inainte de utilizare. Pudra de lemn dulce trebuie pastrata la adapost de lumina, umezeala si aer. Origine : China este locul de origine al lemnului dulce. In China si India este cultivat mai mult in scopuri medicinale. Etimologie : Denumirea engleza ”licorice” provine din grecescul ”glykeia rhiza” (radacina dulce); in greaca contemporana denumirea este ”glikoriza”. Primul element, ”glykys” inseamna dulce, cel de-al doilea, “rhiza”, inseamna radacina.
In Latina, denumirea imprumutata din greaca era ”liquiritia”, influentata de ”liquere” (curgere), care se referea la sucul de lemn dulce. Nu numai denumirea engleza are aceasta sursa. Alte limbi au denumiri provenite similar: ”Lakritze” in germana, ”lekorice” in ceha, ”lokrytsya” in ucraineana. In majoritatea limbilor romanice cuvantul s-a schimbat prin metateza intre sunetele L si R: ”recalice” in provensala, ”reglisse” in franceza, ”ragaliz” in spaniola.
Alte denumiri alatura epitetul ”dulce” substantivului ”lemn”, sau ”radacina”: ”Sussholz” in germana, ”zoethout” in olandeza, ”lemn dulce” in romana.
Gustul dulce, caracteristic, se reflecta in denumirile indiene. ”Madhu” (dulce, placut) in limba sanskrita este imprumutat in denumirile moderne: ”jestamadha” in marathi, ”yashtimodhu” in bengali, ”atimadhuramu” in telugu si ”yashtimadhu” in kannada. Inrudite, dar in afara Indiei, sunt: ”saldymedis” in lituaniana, ”madudag” in armeana.
Alte exemple de denumiri, dominate si motivate de gustul dulce al condimentului sunt: ”solodkyj” in ucraineana, ”magusjuur” in estoniana, ”edesgyoker” in maghiara, ”dladuk koren” in bulgara, toate insemnand radacina dulce.
Denumirea chinezeasca a unei specii inrudite, ” Glycyrrhiza uralensis” este ”gan cao”, care inseamna ”paie dulci”, sau ”iarba dulce”. Numele a fost imprumutat in vietnameza ”cam thao”, in coreeana ”kamcho” si in japoneza ”kanzo”.
Utilizari culinare : Lemnul dulce a fost dintotdeauna folosit mai putin ca mirodenie si mai mult ca medicament (este valoros impotriva afectiunilor respiratorii).
La o cercetare superficiala, dulceata puternica si dominanta a lemnului dulce nu este potrivita nici mancarurilor dulci si nici celor picante. Totusi, mici cantitati de lemn dulce imbogatesc semnificativ gustul amestecului chinezesc ”5 arome”.
Lemnul dulce este un ingredient de baza la prepararea bomboanelor in nordul Europei, mai ales in Germania (numite ”Lakritz”) si Scandinavia. (numite ”salmiaki”). Aceste bomboane sunt suc de lemn dulce concentrat, la care se adauga diferite arome (cum ar fi lamaia), dar nu si zahar.
Lemnul dulce mai este folosit si la prepararea bomboanelor, dar acestea contin doar maxim 2% extract de lemn dulce, restul aromei si gustului fiiund dat, de obicei, de anason.
90% din lemnul dulce folosit ca agent de indulcire merge catre industria tutunului (tigati, trabucuri, tutun de pipa).
Bucatile de esenta de lemn dulce pot fi dizolvate in apa fierbinte pentru a obtine ceaiuri, iat condimentul mai este folosit si ca adaus la prepararea de sucuri de fructe, siropuri si bauturi alcoolice aromate, ca sambuca si berea Guiness. Tweet this!
Share
Raportare greseli de ortografie:
vreau sa semnalez existenta unei greseli de ortografie.
vreau sa semnalez existenta unei greseli de ortografie.