LEURDA - ALLIUM URSINUM
Nume engleza :
Bear’s Garlic, Ramson, Wild Garlic
Alte nume :
Partea folosita :
Frunzele tinere, preferabil proaspete.
Familia de plante :
Alliaceae (familia cepei).
Sursa foto : www.timeoutsydney.com.au
Leurda nu necesita cultivare, are nevoie doar de o locatie umbroasa, preferabil sub copaci, si va creste singura. Se dezvolta cel mai bine in soluri umede, desi se acomodeaza si acolo unde solul este foarte umed doar iarna. Cand are conditii propice va forma un adevarat covor si poate fi destul de invaziva, avand tendinta de a se raspandi peste tot. Leurda incepe sa se dezvolte de la mijlocul pana la sfarsitul iernii, infloreste primavara si moare in mijlocul verii, ceea ce permite altor plante sa creasca in acelasi spatiu.
Descrierea condimentului : Leurda are un gust asemanator cu cel de usturoi, dar mai putin puternic, iar aroma seamana bine cu cea de arpagic, puti usturoiata, putin iute, dar nu foarte puternica.
Frunzele trebuiesc recoltate inainte ca planta sa infloreasca. Bulbul, mult mai mic decat cel al usturoiului, este rareori folosit. Pregatire si depozitare : Frunzele se pastreaza cateva zile, la racoare, in sertarul de jos al frigiderului.Cea mai buna metoda de pastrare a lor este prin congelare, sau piarin includerea unui sos de tip pesto, alaturi de ulei de masline, seminte de pin, Parmesan, eventual alte verdeturi.
Bulbul plantei poate fi si el pastrat, mai ales daca este recoltat in iunie-iulie, caz in care rezista cel putin 6 luni.
Origine : Leurda este nativa din Europa centrala si de vest. In SUA exista o planta salbatica, cu miros de ceapa, allium tricoccum, folosita in scopuri similare. Etimologie : In general, dupa cum se va vedea, denumirile plantei in mai toate limbile reflecta locul in care creste, padurile umbroase, si momentul dezvoltarii, in prag de primavara.
Denumirea engleza “ramson” (in engleza veche “hramsan”) are o origine nesigura; denumiri inrudite se gasesc si in alte limbi: “ramslok” in suedeza, “ramsen” in germana.
Denumirea romaneasca, “leurda” provine din “al” care inseamna usturoi (din latinescul allium) si “urda” care este inrudita cu cuvantul urs. Combinatia ar da “usturoiul ursului” si se explica prin aceea ca, la iesirea din hibernare, leurda este una dintre primele plante pe care ursii le pot intalni si consuma.
Bulgarescul “levurda” a fost imprumutat din romana. Ursul este un element asociat plantei si in alte limbi, cum ar fi o denumire alternativa engleza “bear’s garlic”.
Denumirea de “usturoi salbatic” este asociata plantei multe limbi: “ail sauvage” in franceza, “agrio skorko” in greaca, “dikij chesnok” in rusa, “yabani sarimsak” in turca.
O alta denumire uzitata este cea de “usturoi de padure”: “woutknooploock” in olandeza si “ajo silvestre” in spaniola.
Utilizari culinare : Leurda este folosita in bucataria europeana, dar, neputand fi cultivata, nu a castigat o mare importanta.
Frunzele uscate au un miros slab si pot fi folosite in cantitati mari. Se pot conserva foarte bine preparate intr-un sos ca pesto, sau prin congelare.
Frunzele au un gust delicios cand sunt crude, cu o aroma de usturoi, mai blanda decat a acestuia, si dau o aroma intr-adevar distincta salatelor de iarna, omletelor, sosurilor, piureului de cartofi etc. Sunt folosite la asezonarea supelor, tocanelor, salatelor si pot fi utilizate chiar si in loc de spanac.
Primavara frunzele sunt culese si folosite crude pentru a aromatiza branza, supele si sosurile. Se foloseste, de asemenea, la preparare de unt aromat; leurda se toaca si se amesteca bine cu unt moale. Acest unt poate asezona carnea fripta, sau prajita.
Leurda nu trebuie fiarta, ci utilizata doar cruda, frunzele fiind amestecate in mancare exact inainte ca aceasta sa fie servita. Altfel, cea mai mare parte a aromei se pierde, parfumand aerul din bucatarie si nu mancarea.
In Germania si in restul Europei centrale, leurda a castigat multa popularitate in ultimii ani.
Florile au aroma mai puternica decat frunzele, in cantitati mici fiind un element decorativ valoros pentru salate, carora le imbunatateste gustul si buchetul.
Bulbul poate fi si el mancat crud sau gatit si poate fi recoltat pe toata durata anului, desi este mai bun cand planta hiberneaza, adica intre iulie si ianuarie. Are o aroma puternica de usturoi, desi este mai mic si mai greu de folosit. Tweet this!
Share
Raportare greseli de ortografie:
vreau sa semnalez existenta unei greseli de ortografie.
vreau sa semnalez existenta unei greseli de ortografie.