Limeta (Citrus aurantifolia )

Cautare:
LIMETA - CITRUS AURANTIFOLIA
Nume engleza : Lime Alte nume : Lamaie verde, Lime Partea folosita : Sucul si coaja fructului (pericarp). Fructele sunt recoltate aproape intotdeauna necoapte (verzi) si sunt consumate inainte de a atinge starea de coacere (galbene). Familia de plante : Rutaceae (familia citricelor).
Sursa foto : www.dreamstime.com
Descrierea plantei si cultivare : Arborele de limeta poate atinge 2-4 m inaltime. Frunzele de forma ovoida sunt parfumate placut. Ele ating 5-7,5 cm lungime si sunt de culoare rosiatica atunci cand sunt tinere, si verde la maturitate. Fructele, singure sau grupate cate 2-3 (uneori chiar mai multe), au o forma rotunjita la baza si ovala spre varf. Uneori varful are o protuberanta. Limetele au 2,5-5 cm diametru, coaja este lucioasa si verde atunci cand sunt tinere, galbena-deschisa cand sunt mature. Coaja are o grosime de 1,5-3 mm, pulpa este galbena-verzuie, impartita in 6-15 arcuri de cerc. Limeta este aromata, plina de suc, acra. Descrierea condimentului : Limetele au o aroma similara cu lamaile, dar cu aroma mai proaspata. Sucul este acru, ca si cel al lamailor, dar mai aromat. Coaja de limeta este usor amaruie, usor acrisoara si foarte aromata. Ea se poate utiliza decojita de pe fruct si taiata fasii subtiri, sau rasa atunci cand fructul este proaspat. Pregatire si depozitare : Fructele se culeg verzi, atunci cand culoarea se schimba din verde inchisa spre verde deschisa, iar fructul este un pic moale la pipait.
Fructele proaspete pot fi pastrate la temperatura camerei 2-3 saptamani, tinute in apa, intr-un vas inchis ermetic. Tinute la temperaturi sub 7 °C, limetele se deterioreaza. Conditiile optime de pastrare, cand coacerea si pierderea de umiditate din fruct sunt intarziate, sunt 9 °C si 85-90% umiditate relativa.
Origine : Spre deosebire de lamaie, limeta are nevoie de climat tropical. Este originara, se pare, din sudul Asiei, unde cresc inca in salbaticie multe specii inrudite.
Astazi sunt cunoscute si cultivate mai multe varietati. Cele mai apreciate sunt cele cu fructe mici; limetele mari sunt privite ca fiind inferioare calitativ.
Etimologie : Denumirea botanica ”aurantifolius” (frunze de portocala) deriva din vechiul nume al portocalei ”Citrus aurantium”.

Denumirea engleza ”lime” este inrudita cu cele din multe alte limbi europene: ”Limette” in germana, ”limoen” in olandeza, ”limetka” in poloneza, ”lima” sau ”limetta” in italiana, ”limon” sau ”limette” in franceza, ”laim” in greaca si ebraica si chiar ”raimu” in japoneza. Denumiri foarte asemanatoare exista in unele limbi pentru lamaie: ”lemon” in engleza,. ”limao” in portugheza, ”limone” in italiana, ”limun” in croata, ”limona” in slovena, ”limoni” in albaneza si georgiana, ”limon” in bulgara si ebraica, ”remon” in japoneza. Toate provin din arabul ”limun” si persanul ”limou”, ambele insemnand lamaie si fiind folosite atat pentru lamaie cat si pentru limeta. Cele doua fructe au un lung trecut istoric comun, ceea ce duce uneori la confuzii.

Limetele, fiind fructe tropicale, nu au o mare traditie in Europa. De aceea, sunt numite lamai, la aceasta adaugandu-se un adjectiv ce reflecta proprietatile fructului: ”grine limene” (limeta) in idis, ”lamaie verde” in romana, ”limon agria” (lamaie acra) in spaniola, ”tatli limon” (lamaie dulce) in turca.
Utilizari culinare : Limetele verzi sunt populare in Asia si America Centrala. Sucul, mai ales, este folosit pentru a da un gust acrisor si proaspat mancarurilor si bauturilor. Sucul de limeta este asemanator cu cel al lamaii, dar este mult mai aromat si mai proaspat.

In Asia tropicala sucul de limeta este folosit ca baza pentru sosurile cu gust proaspat. Sosul vietnamez ”nuoc cham” este un sos de zi cu zi, preparat din suc de limeta, zahar, sos de peste, putin usturoi si ardei iute proaspat. Reteta nu este fixa, gustul sosului putand fi dominat fie de sosul de peste, fie de cel de limeta, fie de zahar. Un sos oarecum similar, mai putin iute, este sosul cambodgian ”tik marij”, preparat din piper negru macinat, sare si suc de limeta.

O mancare ce depinde complet de sucul de limeta este ”ceviche” (scris uneori ”cebiche” sau ”sebiche”), un mod de preparare a pestelui proaspat in Polinezia si America Latina. Pestele proaspat este marinat cu sos de limeta si lasat peste noapte, a doua zi fiind asezonat cu ardei iute proaspat si frunze de coriandru. Alte ingrediente sunt ceapa si rosiile. Secretul acestui fel de mancare este ca proteinele sufera transformari in acidul citric, dezvoltand temperaturi mari. Astfel ca pestele poate fi considerat gatit de catre sucul acru de limeta.

Datorita aciditatii si aromei deosebite, sucul de limeta (uneori alaturi de coaja rasa) este un ingredient pretios pentru marinade, atat pentru peste si fructe de mare, dar si pentru carne si pui. Carnea primeste nu doar gust si aroma, dar este si fragezita, fibrele sale fiind rupte de acidul din suc.

In tarile Golfului Persic limetele verzi coapte sunt fierte in apa sarata si apoi uscate la soare, pana ce interiorul lor devine negru. Rezulta un condiment numit ”loomi”, folosit la a oferi o aroma puternica de citrice si gust acrisor mancarurilor cu carne sau legume. Ele sunt sfaramate, sau gaurite cu tepuse, si sunt apoi puse la fiert, la foc mic, in mancare. Exemple ar fi ”machboos”, un orez aromatic preparat in statele din Golful Persic si sosul iranian ”ghorme”.
Sucul de limeta este folosit si la prepararea pastei condimentate din Yemen ”zhoug”.
Coaja rasa de limeta este folosita adesea ca ornament, atunci cand aroma ei se potriveste cu preparatul. Feliutele de limeta sunt, de asemenea decorative, si orneaza salatele, cocktailurile si deserturile. Sucul de limeta este un ingredient pretios la prepararea de bauturilor racoritoare si a cocktailurilor.

Share
Raportare greseli de ortografie:
vreau sa semnalez existenta unei greseli de ortografie.