MOLOTRU ALBASTRIU - TRIGONELLA CAERULEA
Nume engleza :
Blue Fenugreek, Blue-white clover, Blue-white trigonella
Alte nume :
Partea folosita :
Frunzele, tulpinile si florile recoltate in momentul infloririi plantei si utilizate intotdeauna uscate.
Familia de plante :
Fabaceae (familia fasolei).
Sursa foto : www.botanik.uni-karlsruhe.de
Cand se recolteaza planta, este bine sa se taie partea sa aeriana iar radacinile sa ramana in sol, sa se descompuna, fiindca elibereaza azot.
Descrierea condimentului : Molotrul albastriu este folosit doar uscat si este aromat, cu gust picant, asemanator cu molotrul obisnuit (schinduf), dar mai putin pregnant. Pregatire si depozitare : Rasadurile tinere se mananca cu sare si ulei. Frunzele se consuma gatite. Pudra de frunze si flori uscate e utilizata ca aromatizant si colorant pentru paine. Sunt, de asemenea, folosite ca un condiment in supe si mancaruri cu cartofi.
Fiertura de frunze este folosita ca ceai aromatic si ca adaus care imbogateste gustul si aroma ceaiului chinezesc.
Origine : Molotrul albastriu se gaseste in zona muntilor Alpi, in muntii din sudul si sud-estul Europei si in muntii Caucaz. Etimologie : Numele german “Schabziegerklee“ face aluzie la utilizarile plantei in prepararea branzei, de la Ziger, cuvantul care denumeste proteinele laptelui (caseina), care raman dupa ce s-a separat zerul. Alte denumiri ale molotrului albastriu fac aluzie la florile albastre, care fac planta sa se deosebeasca de altele inrudite din genul trigonella (trifolium si melilotus). Exemple ale adjectivului “albastriu“ in denumiri sunt suedezul “bla“, italianul “azzuro“, polonezul “blekitny“ si estonianul “sinine“.
Alte denumiri sunt motivate de aroma molotrului albastriu: “balsamo“ in italiana si “trefle musque“ in franceza.
Denumirea din limba noastra provine din „molotri“, din limba slava.
Utilizari culinare : Molotrul albastriu este putin cunoscut in afara zonelor unde creste (Alpii si Europa de sud). El este folosit la condimentarea bucatelor locale si a catorva varietati de branza si de paine.
Branza se produce peste tot in lume, dar tarile din Europa occidentala si centrala produc cea mai mare varietate de tipuri.
Laptele contine, in principiu, doua tipuri de proteine: caseina, care precipiteaza la tratare cu anumite enzime, si lactoglobulina, care este mai solubila. Multe branzeturi au drept component principal doar ultima proteina, care este precipitata, uscata si apoi lasata sa se coaca in felul caracteristic al fiecarui tip de brinza. Aceasta coacere este indeplinita de bacterii, adeseori specifice doar unei anumite regiuni, sau unui anumit amplasament; alte branzeturi sunt tratate cu formatori (adesea din genul penicillium), care ii dau o aroma puternica si caracteristica. In prepararea branzei condimentele au doar o importanta minora. Exista branzeturi condimentate cu usturoi sau piper (de obicei piper verde), dar alte mirodenii sunt rareori folosite (in Ungaria paprika, in Franta oregano si cimbru, in Anglia annatto).
Branzeturile aromatizate cu molotru albastriu sunt specifice regiunii Glarus, din cantonul elvetian cu acelasi nume. Aceasta branza este coapta de doua ori, maruntita, amestecata cu molotru albastriu pudra si asezata in forma finala. Molotrul albastriu nu numai ca ofera o aroma unica, dar si coloreaza branza (Schabziger) intr-o nuanta usor verzuie.
Molotrul albastriu este folosit rareori in bucatarii, desi, ocazional, este utilizat in mancarurile elvetiene pe baza de cartofi.
Molotrul albastriu mai apare ca ingredient in alta specialitate din Alpi, painea alpina de secara, numita Brotklee. Frunzele de molotru albastriu sunt adaugate in coca de secara in Tirol si in Tirolul de Sud (care e parte din Italia sub numele de Alto Adige). Tweet this!
Share
Raportare greseli de ortografie:
vreau sa semnalez existenta unei greseli de ortografie.
vreau sa semnalez existenta unei greseli de ortografie.